„Ridică-ți patul și umblă!”

Scăldătoarea speranţei

„Be-he-he!” se auzea peste tot în timp ce un păstor își conducea turma printr-o poartă mare în Ierusalim, spre piețele de oi. Au trecut tropăind pe lângă scăldătoarea Betesda, a cărei apă părea răcoroasă în acea zi călduroasă. (Scăldătoarea era pe vremuri un fel de piscină sau de bazin.) Scăldătoarea Betesda era un loc foarte cunoscut și aglomerat. Avea cinci arcade mari de jur împrejur. La umbra acestor galerii stăteau sau erau întinși pe jos sute de oameni. Unii erau bolnavi. Unii nu puteau vedea. Alții erau atât de bolnavi încât le era greu să se miște.

Nu erau acolo ca să înoate sau să facă baie. Erau cu toții acolo ca să aștepte și iar să aștepte și să aștepte și mai mult. Ce așteptau? Să aflăm din Ioan 5:3! Toți credeau că, dacă vor fi primii care vor sări în apă când aceasta se mișca, o să fie vindecați. Așa că stăteau zi după zi privind la apă.

Când apa se mișca, se auzea brusc un strigăt. Oamenii se împingeau și se înghesuiau, încercând să intre cât mai repede în scăldătoare. Dar nu era o întrecere prea corectă. Primii care ajungeau în apă erau întotdeauna cei mai sănătoși și mai rapizi. Oamenii care erau cei mai bolnavi nu puteau ajunge la apă la timp, dacă nu primeau ajutor. Încet se întorceau la rogojinile lor de pe pridvor, sperând că poate data viitoare cineva avea să-i ajute.

Realizează o „scăldătoare Betesda” cu cinci arcade: în casă, folosește cuburi/carton pentru arcade și hârtie/folie pentru apă. Afară, folosește bețe pentru arcade sau desenează-le pe jos, apoi sapă o groapă mică și umple-o cu apă.

Roagă-L pe Isus să te ajute să-i observi pe cei care au nevoie de ajutor, apoi ajută-i!

Nevoia de ajutor

Într-un Sabat Isus mergea pe străzile Ierusalimului. A ajuns la scăldătoarea Betesda și S-a uitat în jur. S-a întristat când a văzut atât de mulți oameni bolnavi. Unii stăteau cu prietenii. Alții stăteau singuri. Unii stăteau aproape de marginea apei și în galeriile umbroase. Isus simțea o grijă adâncă pentru fiecare dintre acei oameni. Apoi privirea Lui s-a oprit asupra unui anumit om. Ce ne spune Biblia despre acest om? Să citim în Ioan 5:5!

Era bolnav de foarte mult timp. Dar nu renunțase niciodată la speranța că într-o zi va câștiga întrecerea până la apa care se mișca. Când apa se mișca se auzea un strigăt. Din mijlocul mulțimii care se împingea și se înghesuia, omul se străduia să se ridice. Încerca din răsputeri să-și miște trupul slăbit spre apă. Dar de fiecare dată cineva mai rapid sărea primul în apă.

Acest bărbat se simțea neajutorat și era aproape gata să renunțe. Nu putea să se descurce singur și nu avea niciun prieten care să-l ducă la apă. Se simțea foarte singur. Isus îl privea cu atenție. El „știa că este bolnav de multă vreme” (Ioan 5:6). Știa că bărbatul era nefericit din cauză că el credea că Dumnezeu nu-l va ierta niciodată pentru relele făcute când era mai tânăr. Bărbatul credea că Dumnezeu îl uitase.

Dar Dumnezeu nu renunță niciodată la noi – nici chiar atunci când greșim. El este întotdeauna lângă noi ca să ne ajute. Ce bine s-ar fi simțit omul acela dacă și-ar fi dat seama că ochii plini de iubire ai lui Isus îl priveau chiar în acel moment! Isus i-a văzut tristețea și neajutorarea și a pornit spre el.

Fă o întrecere cu cineva mai mic decât tine și lasă-l să câștige! Cum te simți?

„Dragă Isuse, ajută-mă să-mi amintesc că Tu mă vezi și vrei să mă ajuți când sunt trist sau frustrat! Amin!”

O minune lângă apă

Omul bolnav stătea lângă scăldătoare și privea apa cu atenție. Spera să o vadă cum se mișcă. Deodată o față plină de grijă s-a aplecat spre el. Era Isus. „Vrei să te faci sănătos?” (Ioan 5:6), l-a întrebat Isus cu bunătate. Un fior de speranță i-a umplut inima bărbatului. Oare acest Om bun îi oferea prietenia Sa? Oare acest Om avea să-l ajute?

Bărbatul bolnav a început să-I povestească lui Isus cât de neajutorat se simțea. Nu era nimeni care să-l ajute să intre în apă. Întotdeauna altcineva ajungea înaintea lui. Isus a ascultat cu răbdare. Apoi, cu bucurie în ochi, Isus a vorbit din nou. Ce a spus El? Să aflăm din Ioan 5:8!

Bărbatul a ascultat. Cu credință în inimă, a sărit în picioare. Picioarele i s-au întins. Brațele i-au devenit puternice. Întregul corp era pătruns de sănătate și energie. Ce fericit era! Gândurile lui pline de neajutorare și disperare s-au schimbat în bucurie. Lui Dumnezeu Îi păsa de el.

Lui Dumnezeu Îi pasă și de tine. El L-a trimis pe Isus ca să te salveze, să te mântuiască. „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8).

Bărbatul și-a făcut sul rogojina și a luat-o fericit sub braț. S-a întors să-I mulțumească Vindecătorului său. Dar cel vindecat s-a uitat în stânga. S-a uitat în dreapta. Unde plecase Isus? Bărbatul vindecat nici măcar nu apucase să-I mulțumească așa cum se cuvine. Nici măcar nu știa numele Străinului cel bun. Cum avea să-L găsească pe Isus ca să-I mulțumească?

Roagă un părinte sau un adult să-ți lege ușor picioarele unul de altul! Încearcă să alergi prin cameră, dar nu sări și nu te târâi! A fost greu sau ușor? Dezleagă-ți picioarele! Acum încearcă din nou să mergi! Isus ne poate elibera din situația noastră neajutorată.

Rugați-vă în fiecare zi pentru fermierii și oamenii de afaceri care sunt misionari! Ce ați putea să cultivați sau să dăruiți pentru a-i ajuta pe alții să se descurce mai bine și să afle despre Isus?

Mulțumește-I lui Isus că are puterea să ne mântuiască, deși noi nu ne putem mântui singuri.

Sărituri de bucurie

Cu pași săltăreți, omul țopăia bucuros pe străzi. Sub braț își căra vechea rogojină. Știa că nu va mai avea niciodată nevoie de ea, pentru că acum era complet vindecat. Cu glas tare și fericit, Îl lăuda pe Dumnezeu prin cântare. Deodată, s-a oprit. Un grup de evrei i-au ținut calea. Îl priveau cu fețe reci și serioase. S-au uitat în jos la rogojina pe care o avea sub braț. Nu păreau interesați deloc de picioarele lui însănătoșite și puternice. Cu o voce morocănoasă, unul dintre ei a spus: „Este ziua Sabatului, nu-ți este îngăduit să-ți ridici patul” (Ioan 5:10).

Bărbatul vindecat s-a oprit, surprins că ei nu se bucurau pentru el. S-a uitat în jos la rogojina de sub braț și a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: «Ridică-ți patul și umblă»” (Ioan 5:11). Iudeii s-au încruntat. Tot nu le păsa că acest om fusese vindecat. Ce l-au întrebat? Să aflăm din Ioan 5:12!

Omul vindecat nu știa ce să spună. Nu știa cine era Vindecătorul lui misterios și nici cum Îl chema. A ridicat din umeri și le-a spus că nu știe. Dând din cap, evreii au plecat supărați și furioși. Pierduseră ocazia de a-L lăuda pe Dumnezeu. Pierduseră ocazia de a se bucura.

Încercați împreună să transformați textul de memorat din această săptămână într-un cântec vesel! Prezentați cântecul la biserică sau la Școala de Saba!

Roagă-L pe Isus să locuiască în inima ta, ca să poți simți bucuria și puterea Lui în fiecare zi!

Împărtășește-i copilului tău ce a făcut Isus ca să te mântuiască și să te elibereze.

Iertat și liber

Bărbatul care fusese vindecat a alergat direct la templu. Își dorea foarte mult să-I mulțumească lui Dumnezeu. A dus două daruri: o jertfă de mulțumire și o jertfă pentru păcat. Voia să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru că îl vindecase și să-și ceară iertare pentru multele lucruri greșite pe care le făcuse când era tânăr. Cine a venit să-l caute pe bărbat? Să aflăm citind din Ioan 5:14!

Da, Isus! El a mers chiar la el. Ochii omului vindecat s-au luminat când L-a recunoscut pe Cel care stătea chiar înaintea lui. Era aceeași față grijulie și bună care îl întrebase dacă voia să fie vindecat. Bărbatul probabil s-a bucurat foarte mult că putea în sfârșit să-I mulțumească lui Isus așa cum se cuvenea.

Apoi, cu un glas serios, Isus a spus: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești” (Ioan 5:14). Isus era îngrijorat ca omul să nu rămână prins în aceleași greșeli pe care le făcuse cu mulți ani înainte. Alegerile acelea îl îmbolnăviseră. Isus nu voia ca el să fie bolnav, rănit sau nefericit. Isus îl iubea foarte mult pe acel bărbat. Ce Salvator și Prieten minunat!

Așa cum omul acela era neajutorat lângă scăldătoare și noi suntem neajutorați în păcat. Păcatul este ca o pânză de păianjen lipicioasă, făcută din greșeli, care ne ține strâns în încâlceală. Nu putem scăpa de păcat singuri. Salvatorul Isus este singurul nostru Prieten care ne poate desprinde din încâlceală. Fără El suntem neajutorați. Poți spune textul de memorat? Îți mulțumim, Isuse, că ne ierți și ne salvezi!

„Dragă Isuse, Te iubesc. Te rog să mă ierți pentru greșelile mele. Salvează-mă din încâlceala păcatului! Fie ca Duhul Tău Sfânt să-mi dea putere să trăiesc așa cum vrei Tu! În numele lui Isus, amin!”

Eliberată

O imensă balenă-cu-cocoașă plutea la suprafața apei, respirând greu și mișcându-se foarte puțin. Un pescar a văzut-o din barca lui pe biata balenă prinsă în plase, dincolo de insulele Farallon. Și-a dat seama că era în pericol și a cerut ajutor prin radio.

Câteva ore mai târziu a sosit o echipă de scafandri salvatori. Balena era înfășurată într-o încâlcitură de capcane grele pentru crabi, plase și funii. Erau răsucite și înnodate în jurul gurii, capului, spatelui, înotătoarelor și cozii balenei. Balena plutea neajutorată, prinsă cu totul și complet obosită. Scafandrii salvatori puteau vedea clar că nu avea cum să se elibereze singură. Au hotărât s-o salveze.

Și-au pus echipamentul de scufundare și au sărit în apă. Apoi au tăiat funiile încâlcite în jurul ei. Pe măsură ce le tăiau, acestea se scufundau adânc în ocean. După multe ore salvatorii au tăiat în sfârșit ultima funie, iar imensa balenă dispărut deodată. Era liberă. Scafandrii au sărbătorit în ocean.

Dintr-odată s-au uitat în jos în apă. Venind drept spre ei, de dedesubt, era balena uriașă. Scafandrii nu știau dacă să se sperie sau să se bucure. Balena s-a apropiat de unul dintre scafandri și s-a oprit. L-a atins ușor cu botul pe piept și l-a privit. Apoi a înotat aproape de următorul scafandru și de următorul, petrecând timp privindu-l pe fiecare.

În seara aceea, când scafandrii s-au îndreptat în sfârșit spre casele lor, erau siguri că balena le fusese recunoscătoare pentru că o salvaseră.

„Dragă Isuse, Îți mulțumesc pentru că ne eliberezi de păcat. Amin!”

Cutie cu amintiri
Creați ceva care să vă amintească de povestirea din această săptămână! După ce puneți obiectul respectiv în cutie, analizați-le pe celelalte și vedeți dacă vă amintiți povestirile și mesajele lor!

„Când păcatul se luptă să pună stăpânire pe sufletul tău și îți apasă conștiința, privește la Mântuitorul! Harul Lui este îndeajuns ca să supună păcatul. Inima ta recunoscătoare tremurând de nesiguranță să se întoarcă spre El! Prinde-te de speranța care îți este pusă înainte! Hristos așteaptă să te primească în familia Lui. Puterea Lui va ajuta slăbiciunea ta; El te va conduce pas cu pas. Pune-ți mâna în mâna Lui și lasă-L să te îndrume!” (Ellen G. White, Divina vindecare, p. 85).

Cântec pentru tati

Carina i-a făcut cu mâna lui tati la plecare. El i-a zâmbit plecând la serviciu în uniforma lui de polițist. Carina avea 4 ani și locuia în Salvador, Brazilia. Îi iubea foarte mult pe tati și pe mami. Abia aștepta să-l vadă pe tati la sfârșitul zilei. Dar în seara aceea tati nu s-a întors acasă. Fusese rănit foarte grav în timp ce își făcea datoria de polițist. Doctorii de la spital nu credeau că se va face bine.

„Nu te îngrijora”, i-a spus mami Carinei. „Isus face minuni și va face o minune și pentru tati.” În seara aceea mami a deschis Biblia și i-a citit Carinei istoria despre Isus care i-a dat vedere unui om orb și multe alte istorii despre Isus care îi făcea bine pe oamenii bolnavi. Când a închis Biblia, mami încă părea tristă. Carina s-a oferit să cânte un cântec. Lui mami îi plăcea să asculte glasul limpede și dulce al Carinei și a primit cu bucurie cântecul. Acesta a ajutat-o să aibă credință.

În sfârșit, după o lună, tati s-a întors acasă. Părea obosit și se mișca încet, dar Carina a alergat în brațele lui. „O să am grijă de tine prin cântecele”, a anunțat Carina. A cântat cântecul ei preferat, „Aleluia”. I-a cântat tatălui ei despre dragostea ei pentru Isus în fiecare zi – până când el s-a făcut destul de bine ca să se întoarcă la serviciu. Isus îl salvase pe tati.

Biblia are multe istorisiri și cântări despre dragostea lui Dumnezeu. În Psalmii 37:40 (BTF) se spune că „Domnul îi va ajuta și îi va elibera” pe oameni.

Mama Carinei a era foarte recunoscătoare că fiica ei avea atât de multă credință și a povestit despre ea: „Carina a crezut întotdeauna că Dumnezeu va rezolva totul.”

Această povestire este adaptată după o povestire omonimă de Andrew McChesney, Children’s Mission, copyright © 2019 General Conference of Seventh-day Adventists ®. Folosită și adaptată cu permisiune.