Prieten cu cei singuri

O scânteie de speranţă

Pielea lui era acoperită de pete și de răni. Avea dureri când mergea. Îi era greu să-și folosească mâinile. Bărbatul a oftat în timp ce se întindea. Avea lepră. Această boală îngrozitoare îi dădea dureri în tot corpul. Dar, și mai rău, îl făcea să fie trist și singur.

Bolnavilor de lepră li se cerea să-și părăsească locuința și familia. Trebuiau să plece departe – și să stea departe. Oriunde mergea, bolnavul trebuia să strige: „Necurat! Necurat!” (Leviticul 13:45). Oamenii fugeau repede. Nu vorbeau cu el. Nu îl atingeau. Nici măcar nu se apropiau. El stătea sub un mic adăpost, departe, în afara porților cetății. Privea trist înapoi, spre casa lui. Îi era dor de îmbrățișările mari și calde ale familiei. Îi era dor să râdă cu prietenii lui. O, cât de dor îi era de toți!

Dar, într-o zi, lucrurile s-au schimbat. Bărbatul lepros a auzit istorisirile minunate despre Isus. A făcut ochii mari și inima a început să-i bată cu putere. Isus nu le spunea oamenilor să plece. Isus era bun. Și Îi plăcea să-i facă pe oameni bine. Biblia spune: „După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii” (Matei 12:15). Isus era bun cu toți. El dorește ca și noi să fim buni cu toți. Să citim Efeseni 4:32!

Leprosul a sărit în picioare. Dintr-odată a simțit speranță. Poate, doar poate, acest Isus m-ar putea vindeca și pe mine, s-a gândit el. Speranța lui creștea ca flacăra unei lumânări mici care arde în întuneric. Trebuia să-L găsească pe Isus. Trebuia să-L roage pe Isus să-l vindece.

Gândește-te la cineva cunoscut care pare singur! Fă un plan ca astăzi să-l vizitezi, să-l suni sau să-i trimiți un mesaj frumos!

Mulțumește-I lui Isus că nu trebuie să ne simțim niciodată singuri, pentru că El este Prietenul nostru apropiat!

„Poţi să mă faci curat”

Bărbatul bolnav de lepră și-a strâns mantia în jurul umerilor. Încet a mers spre mulțimea mare de lângă lac. A încercat să se grăbească pe drumurile lătularnice cât de repede a putut. Trebuia să aibă grijă să nu fie văzut. Leproșilor nu le era permis să intre în oraș. El nu avea voie să se apropie de oameni. Dar trebuia neapărat să calce regulile, pentru că Isus era acolo.

Mergând, încerca să-și ascundă zâmbetul larg. Abia aștepta să-L vadă pe Isus. Dar se întreba: Va dori Isus să mă vadă? Va dori Isus să mă vindece? S-a apropiat mai mult de mulțime și de Isus. Apoi și mai mult... și mai mult.

Bărbatul cu lepră s-a oprit și a ascultat cuvintele blânde ale lui Isus. L-a văzut pe Isus întinzându-Și mâinile cu dragoste. L-a privit vindecând un bolnav, apoi pe încă unul și încă unul. În cele din urmă, bolnavul de lepră nu a mai putut sta deoparte. Crezând în Isus cu toată inima lui, s-a apropiat de El. Unii, când l-au văzut pe lepros, i-au spus să plece. În schimb, acesta s-a plecat la picioarele lui Isus și, cu glas tare, a spus: „Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti” (Marcu 1:40).

Ce a spus și ce a făcut Isus? Să aflăm din Marcu 1:41! Isus voia să-l ajute. Isus este întotdeauna aproape „de cei cu inima înfrântă” (Psalmii 34:18). Cu multă dragoste, Isus l-a atins pe omul cu lepră. Nimeni nu îl mai atinsese de ani întregi. „Îndată l-a lăsat lepra şi s-a curăţit” (Marcu 1:42).

Puterea lui Dumnezeu a trecut prin trupul lui. Într-o clipă, pielea lui a strălucit de sănătate, iar mușchii i-au devenit puternici. El a privit în sus, cu un zâmbet fericit, direct în ochii buni și plini de grijă ai lui Isus. Era complet sănătos.

Cântă un cântec despre iubirea lui Isus și, în timp ce cânți, gândește-te la bărbatul bolnav de lepră!

Mulțumește-I lui Isus pentru dragostea Lui mare, care ne primește cu bucurie!

Bucurie peste margini

Bărbatul s-a ridicat pe picioarele lui acum sănătoase, și-a întins mâinile acum perfecte și L-a îmbrățișat strâns pe Isus, cu mușchii lui acum puternici. Apoi Isus i-a vorbit cu blândețe: „Du-te de te arată preotului și adu pentru curățirea ta ce a poruncit Moise” (Marcu 1:44).

Mulțimea era impresionată. Isus putea face orice. Oamenii l-au privit pe bărbatul acela plecând și țopăind pe drum. El I-a cântat laude lui Dumnezeu pe tot drumul până în oraș. Aici s-a dus drept la templu, așa cum îi spusese Isus. Era datoria preotului să spună dacă era bolnav sau vindecat. Preotul i-a cercetat cu atenție pielea și le-a spus tuturor că omul era vindecat și curat. Nu mai avea lepră. Era liber să meargă pe străzi, să-și îmbrățișeze familia și să-și vadă prietenii.

Imaginează-ți surpriza de pe fețele celor din familia lui când a intrat în fugă pe ușa casei! Cu siguranță au fost foarte uimiți. Toată strada trebuie să le fi auzit glasurile bucuroase. Probabil l-au îmbrățișat strâns și au plâns de fericire.

Oriunde mergea, bărbatul vindecat nu-și putea reține bucuria și recunoștința. Inima lui era ca un vulcan vesel care izbucnea de bucurie! Nu putea să nu-și povestească experiența tuturor celor pe care îi vedea. Trebuia să le spună despre Prietenul lui bun, Isus, care îl iubea și îl vindecase. Pentru că el a povestit altora, ce s-a întâmplat? Să aflăm din Luca 5:15!

Și tu le poți vorbi altora despre Isus. Gândește-te cât de fericiți vor fi să-L cunoască pe Isus ca Prietenul lor bun.

Discută cu copilul despre un moment în care ai manifestat iubirea lui Isus față de cineva! Ce s-a întâmplat?

Roagă-L pe Isus să pună bucurie în inima ta, ca să vrei și tu să manifești iubirea Lui față de alții!

O surpriză cu noroi

Într-o după-amiază caldă de Sabat, Isus și ucenicii Săi mergeau prin Ierusalim. Dimineața o petrecuseră în închinare la templu (adică la biserica de pe vremea aceea). Isus a observat un om care stătea pe marginea străzii și cerșea. Isus îi observă întotdeauna pe oamenii care au nevoie de bunătate și de dragoste. Bărbatul acela se născuse orb. Cu alte cuvinte, nu văzuse niciodată fața mamei sau a tatălui său. Nu văzuse niciodată copacii legănându-se sau norii plutind. Nu văzuse niciodată culorile curcubeului.

Închide ochii pentru un minut! Ce vezi? Nimic? Exact. Doar întuneric. Asta vedea și omul acela. Isus a început apoi să le vorbească ucenicilor, spunând: „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 9:5). Isus este ca lumina soarelui, care aduce căldură și ne ajută să creștem. El transformă lumea noastră întunecată, plină de păcat și de tristețe într-o lume plină de bucurie.

În timp ce vorbea, Isus S-a aplecat și a scuipat pe pământ. Apoi Și-a folosit mâinile ca să amestece saliva cu pământul și să facă puțin noroi. Aoleo, ce face? probabil că s-au întrebat ucenicii. Ce ciudat! Apoi Isus a început să pună noroiul pe ochii omului orb din naștere. Ce i-a spus El omului? Să citim prima parte din Ioan 9:7!

Cu pleoapele acoperite de noroi, bărbatul a fost dus la scăldătoarea Siloamului ca să se spele pe față. Scăldătoarea era un fel de piscină naturală. Apa rece i-a stropit fața, iar ochii i s-au deschis clipind. A fost o izbucnire puternică de lumină. Bărbatul a mijit ochii și a privit în jur pentru prima dată în viața lui. Putea să vadă. A țipat de bucurie. Isus îl vindecase.

Ieșiți cu toată familia în parc sau în grădină și faceți doi ochi din noroi și pietre! Vorbiți despre povestire. Dacă nu puteți ieși, acoperă-ți ochii și numără rar până la 10, apoi deschide-i larg! Imaginează-ți ce a simțit și ce a văzut omul din această povestire. (Sub nicio formă să nu îți pui noroi în ochi!)

Organizează o Școală de Sabat pentru jucăriile tale! Ce ai cânta, ce ai spune și ce ai prezenta dacă ai fi instructorul? Exersează săptămâna aceasta, apoi invită un membru mai mic al familiei sau un prieten să ți se alăture! Invită-l și la Școala ta de Sabat de la biserică!

Mulțumește-I lui Isus pentru bucuria pe care ne-o dă, caldă și luminoasă ca soarele!

„Pot să văd!”

Bărbatul vindecat a alergat acasă ca să-și găsească familia și să îi spună vestea bună. Au urmat urale de bucurie și îmbrățișări fericite. Vecinii au auzit și au ieșit să vadă ce se întâmpla. Au rămas uimiți și l-au întrebat: „Cum ți s-au deschis ochii?” (Ioan 9:10). Care a fost răspunsul lui? Să-l aflăm din Ioan 9:11!

„Unde este omul acela [Isus]?” l-au întrebat vecinii lui (Ioan 9:12). Dintr-odată pe fața bărbatului s-a citit nedumerire. Și-a dat seama că nu știa unde era Isus și nici măcar cum arăta Isus. Cum putea să-L găsească pentru a-I mulțumi?

Dar nu toți oamenii se bucurau. Când au auzit că Isus îl vindecase pe om în Sabat, fariseii s-au înfuriat. Ei nu credeau că Isus era cineva special. Voiau ca Isus să nu mai calce regulile lor și să nu-i mai ajute pe alții în Sabat. Era ca și cum ei își țineau ochii strâns închiși. Nu voiau să vadă sau să cunoască adevărul despre Isus. Cu fețele încruntate, fariseii au zis despre bărbatul vindecat că este mincinos și s-au purtat urât cu el. Apoi l-au dat afară din templu.

Ca un Prieten iubitor, Isus S-a dus și l-a găsit pe bărbat. Isus este întotdeauna aproape „de cei cu inima înfrântă” (Psalmii 34:18). S-a apropiat de el și i-a pus o întrebare: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” (Ioan 9:35). Ce a spus omul? Să aflăm din Ioan 9:36! Apoi Isus a precizat: „Cel care vorbeşte cu tine, Acela este” (Ioan 9:37).

Ochii bărbatului vindecat s-au deschis larg. El a strigat: „Cred, Doamne!” (v. 38), apoi s-a plecat și I s-a închinat lui Isus. Fariseii nu voiau să știe cine era Isus. Dar omul acesta voia. Acum era cu adevărat fericit. Putea să vadă cu ochii. Îl putea cunoaște pe Isus ca Prietenul și Dumnezeul lui.

Petrece singur timp cu Isus! Ia o carte cu imagini biblice, stai comod într‑un loc sau un colț și învață despre dragostea Lui! Vorbește cu El ca și cu cel mai bun Prieten al tău!

Roagă-L pe Isus să te ajute întotdeauna să crezi în El și să te încrezi în El!

Cineva aude și vorbește din nou

Într-o zi însorită Isus mergea cu ucenicii Săi pe drumul prăfuit spre ținutul Decapolis, aproape de mare. Când L-au văzut pe Musafirul special, locuitorii de acolo au răspândit repede minunata veste. Era Isus! Vindecătorul cel bun venise astăzi în ținutul lor. Nu a trecut mult și mulțimi de oameni s-au adunat în jurul lui Isus. Își aduceau la Isus mamele suferinde, tații care șchiopătau și copiii bolnavi, ca să fie cu toții vindecați.

Un bărbat adus la Isus era „un surd care vorbea cu anevoie” (Marcu 7:32). Prietenii și familia lui L-au rugat pe Isus să-Și pună mâinile peste el și să-l vindece. Tot ce trebuia să facă Isus era să rostească niște cuvinte și omul avea să fie vindecat. Dar de data aceasta Isus a făcut lucrurile altfel. A vrut să fie singur cu omul surd, așa că l-a tras cu blândețe deoparte, la distanță de mulțimea zgomotoasă.

Cu bunătate în privire, Isus Și-a pus degetele în urechile omului și i-a atins limba, apoi Și-a ridicat privirea spre cer și a tras adânc aer în piept, spunând: „Deschide-te!” (Marcu 7:34). Imediat bărbatul a putut să audă și să vorbească limpede.

Ghici ce a auzit el mai întâi? A auzit glasul blând al lui Isus. Lui Isus Îi place să aibă și cu tine momente liniștite. Omul vindecat L-a lăudat pe Dumnezeu și le-a povestit tuturor ce se întâmplase. Toți erau surprinși. Ce au spus oamenii despre Isus? Să aflăm din Marcu 7:37!

Jucați în familie un joc de mimă! Cel care mimează trebuie să își aleagă un personaj biblic, să îl interpreteze fără cuvinte, iar familia să îl ghicească.

Roagă-L pe Isus să te ajute să găsești un timp liniștit ca să fii aproape de El și să-I auzi glasul!

Cutie cu amintiri
Realizați ceva care să vă amintească de vindecările făcute de Isus și prezentate în această săptămână! Puneți obiectul în cutia cu amintiri, apoi luați celelalte obiecte din ea și vedeți dacă vă amintiți de povestirile și mesajele la care se referă!

„Mântuitorul nu Se poate retrage de lângă sufletul care se prinde de El, mărturisindu-și marea nevoie” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 198).

Căutare cu simţurile

Cât de minunat este că Dumnezeu ne-a dat cinci simțuri ca să descoperim lucrurile frumoase pe care le-a creat spre bucuria noastră! Putem vedea, gusta, atinge, auzi și mirosi foarte multe lucruri încântătoare în lumea noastră!

Iată câteva lucruri interesante despre simțurile noastre!

Auz: Cel mai mic os (scărița) și unul dintre cele mai tari oase (osul temporal) se găsesc amândouă în urechea ta.

Văz: Ochiul tău are cel mai rapid mușchi din corp. De aceea spunem: „Cât ai clipi!”

Miros: Fiecare om are un miros unic – la fel ca o amprentă. Nu există doi oameni care să miroasă la fel, cu excepția gemenilor identici.

Pipăit: Buzele, limba și degetele sunt cele mai sensibile la atingere.

Gust: Ai papile gustative și în alte locuri, nu doar pe limbă. Există și locuri în gât și în nas cu care poți simți gustul.

Folosind simțurile uimitoare pe care ți le-a dat Dumnezeu, fă o plimbare și vezi câte dintre lucrurile de mai jos poți găsi! Taie-le de pe listă pe măsură ce le găsești!

Atinge ceva cu denivelări!
Miroase ceva dulce!
Ascultă ceva casant!
Atinge ceva tare!
Miroase ceva urât!
Ascultă ceva foșnind!
Atinge ceva ud!
Miroase ceva proaspăt!
Ascultă ceva cântând!
Atinge ceva moale!
Miroase ceva gustos!
Ascultă apa stropind!