Mersul pe apă

Sfârșitul unei zile minunate

(Amintește-i copilului că trimestrul trecut a învățat despre hrănirea celor 5.000.)

Soarele începea să apună, în timp ce mulțimea de oameni încă mânca din prânzul acela miraculos. Era târziu pentru masa de prânz, dar nimeni nu se plângea. Fusese cea mai bună mâncare din toate timpurile. Isus hrănise peste 5.000 de oameni.

Apoi mulțimea aceea numeroasă s-a așezat pe coasta dealului, sătulă și plină de bucurie. Oamenii discutau fericiți despre tot ce Îl văzuseră pe Isus făcând în ziua aceea. Cuvintele Lui îi învățaseră. Mâinile Lui îi vindecaseră pe bolnavi. Apoi, ca o încheiere culminantă a zilei, Isus transformase un coșuleț cu pâini de orz și pești în multe, multe coșuri cu mâncare. El hrănise toate burticile goale. „Toţi au mâncat şi s-au săturat” (Matei 14:20).

Ziua se apropia repede de încheiere. Timpul trecea rapid când oamenii erau cu Isus. Dar ei nu voiau să meargă acasă. Dacă ar fi putut să fie cu Isus pentru totdeauna, ce bine le-ar fi părut!

Nu ar fi minunat să fim cu Isus mereu? Și putem fi. Deoarece Isus a murit și a înviat, putem trăi cu El pentru totdeauna. Să citim cuvintele Lui din Ioan 10:28!

Oamenii s-au așezat cât mai comod pe coasta dealului. S-au apropiat și mai mult de Isus. Aveau să continue să-L asculte și să vorbească cu El. Măcar încă puțin.

Desenează cum ar arăta o zi frumoasă petrecută cu Isus în cer! Mulțumește-I că ea nu se va sfârși niciodată!

Mulțumește-I lui Isus că este întotdeauna cu tine – acum și pentru totdeauna!

Isus Se roagă

Ucenicii au intrat în apa răcoroasă și apoi au urcat într-o barcă. Încă se auzeau glasurile vesele ale oamenilor care se săturaseră cu pâine și pește. Ziua se sfârșise. Acum cerul scânteia de stele. Isus le ceruse ucenicilor să plece mai devreme, ca să treacă lacul cu barca. El voia să rămână în urmă și să-Și ia rămas-bun de la mulțime.

După ce și-au luat rămas-bun de la Isus, oamenii de pe coasta dealului au plecat în cele din urmă acasă. Ce zi plină de bucurie fusese! Isus le-a făcut cu mâna, apoi a urcat pe deal. Era ceva ce Isus avea nevoie să facă. Ce anume? Să citim în Matei 14:23!

Isus avea nevoie să petreacă timp vorbind cu Dumnezeu, Tatăl Său. El a vorbit cu Dumnezeu despre ucenici. A vorbit cu El despre oamenii pe care îi văzuse în ziua aceea. Își dorea ca ei să înțeleagă de ce era El aici, pe pământ. S-a rugat mult timp pentru lucrurile care Îl îngrijorau sau care Îl bucurau.

Dumnezeu a ascultat fiecare cuvânt. Biblia ne spune: „Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima” (Psalmii 145:18). Isus dorea ca Tatăl Lui, Dumnezeu, să știe totul și să-L ajute în toate. Rugăciunea L-a ajutat pe Isus să fie curajos și puternic. Dumnezeu avea să-L ajute întotdeauna.

Și tu poți să te rogi lui Dumnezeu când ești bucuros sau trist. Poți să te rogi când ești recunoscător și când ai nevoie de ajutor. Dumnezeu te va ajuta să fii curajos și puternic. Dumnezeu va fi întotdeauna alături de tine.

Împreună cu familia, înființează un jurnal de rugăciune, notând oamenii și lucrurile pentru care vreți să vă rugați!

Învață să spui „Isus te iubește” într-o altă limbă și spune-i aceste cuvinte cuiva care vorbește acea limbă!

Roagă-te chiar acum despre ceva:
1. care te bucură;
2. care te îngrijorează;
3. care reprezintă o greșeală și ai nevoie de iertare.

„Ajutor!”

În vale a început să bată un vânt puternic, care a cuprins lacul și a tulburat apa. Valurile mici s-au transformat în valuri uriașe, care se izbeau cu putere. Ucenicii se țineau strâns de barcă în timp ce aceasta se zgâlțâia sus-jos și într-o parte și alta. Erau speriați. Ei erau într-o situație dificilă, dar nu erau singuri. Cineva îi urmărea cu mare atenție. Da, chiar Isus.

De sus de pe coasta dealului, Isus fusese foarte atent la ce se întâmpla cu prietenii Lui în bărcuța lor. Ei nu aveau motive să se îngrijoreze, pentru că Isus era aproape. Ce a făcut Isus? Să aflăm din Matei 14:25!

Ucenicii și-au ridicat privirea și au văzut ceva foarte ciudat în lumina lunii. Oare putea fi...? Nu, sigur că nu... dar da, chiar era… Era o persoană care mergea pe marea agitată și înspumată.

Oamenii nu pot merge pe apă, s-au gândit ei. Au făcut ochii mari. Au început să le tremure mâinile. Înainte le fusese frică de furtună, dar acum le era și mai frică. Ucenicii au început să strige. „Isus le-a zis îndată: «Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!»” (Matei 14:27).

Isus nu voia ca ei să se sperie. El era acolo ca să-i ocrotească. Era acolo ca să-i ajute și să-i salveze din furtună. Chiar dacă nu Îl putem vedea pe Isus, El ne vede pe noi. Are grijă de noi și ne va ajuta.

Roagă un părinte să pună în cadă puțină apă, atâta cât să poți păși prin apă în timp ce te gândești că Isus chiar a mers pe apă.

Mulțumește-I lui Isus că este întotdeauna lângă noi, chiar dacă nu Îl putem vedea.

Cineva a pășit pe apă

Ucenicii au auzit cuvintele lui Isus peste vuietul vântului: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” (Matei 14:27). Imediat ucenicii au fost cuprinși de pace. Isus era lângă ei. Pentru că se uitau atent la Isus, nu s-au mai gândit la vântul care urla și la valurile care se rostogoleau.

Lui Petru mai ales îi venea să sară în sus bucurie. Se simțea puternic și curajos și a strigat prin furtuna asurzitoare: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape” (Matei 14:28).

Ce i-a răspuns Isus? Să aflăm din Matei 14:29! Ce cuvânt atrăgător! Simțindu-se foarte curajos, Petru s-a ridicat în barca ce se înclina. A pus un picior peste marginea bărcii și apoi pe celălalt. S-a uitat la Isus cu uimire. Stătea în picioare pe apă. A făcut un pas, apoi încă unul. Nu-i venea să creadă. Isus îl ajuta să facă ceva cu totul imposibil pentru oameni. Petru nu se scufunda în apă. Cumva, picioarele lui mergeau pe valurile apoase, așa cum mergea și Isus. Cu un zâmbet larg, a început să meargă încet spre Isus.

Cu Isus lângă tine, și tu poți fi curajos ca Petru. Isus te poate ajuta să fii curajos când ceva te sperie sau este nou ori când vrei să faci ce este bine. Te poți apropia de Isus când te rogi Lui, când spui cu voce tare un text de memorat sau când citești cuvintele Lui în Biblie.

Activitate în familie: Umpleți un vas cu apă și selectați diverse obiecte, apoi discutați care va pluti și care nu! Verificați punându-le pe apă!

Mulțumește-I lui Isus că El poate face lucruri imposibile!

„Salvează-mă!”

Lui Petru nu-i venea să creadă. Parcă era într-un vis. Se uita la Isus cu mare bucurie. Apoi i-a venit un gând: Oare ce cred ucenicii despre mine acolo, în barcă? Trebuie să creadă că sunt destul de priceput. Petru s-a uitat în spate la prietenii lui, care îl urmăreau cu ochii mari. Atunci Petru a văzut ceva. Ce anume? Să aflăm citind din Matei 14:30!

Valurile care se răsuceau și se izbeau păreau acum și mai mari și mai înfricoșătoare pentru Petru, de când era afară din barcă. Un val uriaș s-a ridicat deodată chiar în fața lui. Pentru o clipă, nu L-a mai văzut pe Isus. S-a simțit complet singur. Nu se mai simțea curajos. Nu vedea altceva decât o mulțime de valuri uriașe în jurul lui.

Imediat frica a umplut inima lui Petru și el a început să se scufunde. S-a uitat în jur, căutându-L din nou pe Isus. Scufundându-se, și-a ridicat brațul și a strigat: „Doamne, scapă-mă!” (Matei 14:30).

Cât ai clipi Isus a fost lângă el. Și-a întins mâna puternică și a apucat strâns mâna lui Petru. L-a tras pe Petru din apă, ca să fie lângă El. „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei 14:31), l-a întrebat Isus. Au mers unul lângă altul și mână în mână peste apă, înapoi la barcă.

La fel ca Petru, uneori ne îngrijorăm atât de tare încât uităm că Isus este lângă noi. Biblia spune: „Să ne uităm ţintă la […] Isus!” (Evrei 12:2). Putem vorbi despre Isus și putem învăța despre El. Ne putem ruga Lui, Îi putem cânta și Îi putem arăta dragostea noastră. Așa putem continua să privim la Isus. El ne va face curajoși.

Joacă „Dă zâmbetul mai departe!” cu familia sau cu prietenii! Așezați-vă așa încât să vă vedeți fețele. Primul dintre voi începe zâmbind și „dă zâmbetul mai departe”. Următorul îi copiază zâmbetul, apoi dă mai departe o expresie nouă – încruntătură, clipit din ochi sau o privire surprinsă. Continuați tot așa! Fiți atenți și priviți cu grijă! Gândește-te cât de important este să ne concentrăm asupra lui Isus, citind cuvintele Lui în Biblie.

Mulțumește-I lui Dumnezeu că este întotdeauna gata să ne audă strigătul după ajutor și să ne salveze.

Ce Prieten!

Când Isus a pășit în barcă împreună cu Petru, furtuna s-a oprit complet. Vântul sălbatic a dispărut. Apa s-a liniștit. Petru stătea tăcut. Nu-i venea să se laude că mersese pe apă, pentru că știa că frica și mândria îl făcuseră să se scufunde. Singurul cu care se putea lăuda era Isus. Isus îl ajutase să meargă pe apă. Isus, Cel puternic, iubitor și iertător, îl salvase de la înec.

Și ucenicii din barcă erau tăcuți. S-au frecat la ochi și au privit spre orizontul liniștit al nopții și spre apa calmă. Uau, Isus era uimitor. S-au gândit la ziua petrecută cu Isus și la toți oamenii pe care îi vindecase. El făcuse ca un prânz mic să crească atât de mult încât să sature peste 5.000 de oameni. Apoi Isus îi ajutase și pe ei. Mersese pe apă, în mijlocul furtunii, ca să-i salveze. Oprise furtuna.

Dar acum ucenicii nu mai puteau să tacă. Erau plini de dragoste pentru Isus, așa că au îngenuncheat înaintea Lui și I s-au închinat. „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” au spus ei (Matei 14:33).

Cu inima plină de dragoste pentru Isus, și noi putem să ne închinăm Lui. Isus ne iubește, ne ajută, ne învață și ne salvează. El este cu adevărat un Dumnezeu uimitor. Și El chiar dorește să fie cel mai bun Prieten al tău.

Povestește o situație în care ai încercat să rezolvi singur o problemă, apoi te-ai gândit deodată să-L rogi pe Isus să te ajute! Ce s-a întâmplat?

Mulțumește-I lui Isus că poate face orice! Mulțumește-I că ne face curajoși!

Cutie cu amintiri
Alegeți sau realizați un alt obiect care să vă amintească de studiul din această săptămână! Puneți-l în cutia cu amintiri, apoi revedeți mesajele și semnificațiile celorlalte obiecte din cutie!

„Ne putem închipui acum că picioarele noastre stau sigure şi că nu vom fi clintiţi niciodată. [...] Numai dându-ne seama de propria noastră slăbiciune şi privind ţintă la Isus putem păși în siguranţă” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 382).

Căţărătoare isteţe

O capră stătea fix în vârful copacului... Nu, nu așa începe o glumă, ci această situație are loc în realitate. Dumnezeu a creat unele capre asemănătoare maimuțelor, iar ele chiar se cațără în copaci.

Caprele cățărătoare în argan trăiesc în vestul Marocului și le place să se ridice deasupra tuturor. Aceste cățărătoare istețe sunt încântate să se suie pe crengi ca să ronțăie fructe. Este aproape prea amuzant ca să-ți vină să crezi. Imaginează-ți că te uiți în sus, de sub un copac, și vezi o capră mică și drăgălașă privind în jos spre tine, printre frunze!

Această capră nu este singura vietate isteață care se cațără. Caprele-de-munte merg și mai departe – de fapt, cu sute de pași mai departe. Aceste animale uimitoare pot urca pe stânci abrupte, care se ridică drept în sus, aproape fără să aibă de ce să se prindă. Cu siguranță nu le este frică de înălțimi sau de cădere. Sunt foarte curajoase.

Dumnezeu îți cere și ție să fii curajos – indiferent unde ești. Poate tocmai te-ai mutat într-un oraș nou sau ai observat un copil singur pe terenul de joacă, care are nevoie de un prieten. Poate ți s-a cerut să vorbești la biserică. Sau poate trebuie să faci ce este bine atunci când alții fac ce este rău. Oricare ar fi situația înfricoșătoare, fii sigur că Dumnezeu este acolo ca să te ajute și să te îndrume. Așa cum a fost cu ucenicii, El este și cu tine, spunând: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” (Matei 14:27).