Un prieten e adus la Isus

„Știi? Ai auzit?”

Oamenii din Galileea zumzăiau ocupați peste tot, ca niște albine harnice. Orașul era ca un stup plin de bucurie.

Fiecare avea câte o istorisire de spus despre Isus, Omul minunilor. Unii dintre ei Îl văzuseră pe Isus vindecând un bolnav de lepră – o boală foarte gravă. Bolnavul avea pielea albă, cu pete, iar unele părți ale corpului îi erau foarte rănite, pentru că nu le mai putea simți sau mișca. Isus spusese câteva cuvinte, iar pielea și trupul bărbatului se schimbaseră și se făcuseră ca noi. Alții văzuseră o femeie vindecată de o febră îngrozitoare. Isus o luase de mână și imediat febra plecase.

Aceste istorisiri erau repetate în sus și în jos pe străzi. Vorbe, vorbe, vorbe. Oamenii nu puteau să țină bucuria doar pentru ei. Trebuiau să o exprime în auzul tuturor. Vecinii le spuneau vecinilor, iar negustorii le spuneau călătorilor. Isus îi făcea atât de fericiți pe oamenii din oraș! Ce vești uimitoare aveau de împărtășit! Voiau ca toți să știe totul despre Isus.

Nu a durat mult până când mulțimi mari L-au găsit pe Isus și L-au urmat. Toți voiau să-L vadă cu ochii lor. Voiau să-L întâlnească și să-L audă cu urechile lor cum vorbește. Ucenicii lui Isus I-au spus: „Toţi Te caută” (Marcu 1:37). Ce zile minunate și pline de entuziasm și de bucurie erau în micul Capernaum!

Desenează-L pe Isus și decupează apoi desenul! Lipește-l pe un băț de înghețată! Realizează o „mulțime” de oameni din cuburi, jucării sau diverse boabe din cămară! Pune-le pe o tavă! Mișcă-L pe „Isus” și fă „mulțimea” să-L urmeze, apoi prefă-te că Isus le vorbește oamenilor. Ce crezi că le spune?

Mulțumește-I lui Isus că dorește întotdeauna să-i ajute pe oameni să se simtă bine din nou.

Prietenii buni aduc vești bune

Într-o casă mică de piatră, pe o rogojină mică, zăcea un om nefericit. Nu putea să stea în picioare și nici măcar să se târască până la baie. Avea paralizie. Aceasta însemna că nu putea să miște deloc unele părți ale corpului. Nu putea decât să stea întins.

Trecuse foarte mult timp de când putuse să meargă. O, cât de mult își dorea să se plimbe din nou pe câmp, pe lângă copaci și să simtă lumina soarelui! Dar, mai mult decât atât, dorea să simtă din nou pace și fericire. Mintea lui era plină de gânduri rele și triste în fiecare zi. Întins pe rogojină, se simțea complet fără speranță.

Dar omul acesta avea și ceva bun în viața lui. Avea prieteni. Prietenii lui veseli și buni nu l-au uitat. Veneau să-l viziteze și să-l ajute. Ce prieteni amabili erau! Să citim Proverbele 17:17! Cum au dovedit prietenii omului bolnav că sunt prieteni adevărați?

Într-o zi, acești prieteni au venit și au bătut la ușa omului, aducând vești minunate. Isus era acolo. El putea să îl ajute. Isus vindecase chiar și un om care era bolnav de lepră.

Bărbatului paralizat nu-i venea să creadă. Era prea frumos ca să-și poată imagina așa ceva. Prietenii voiau ca el să fie vindecat. Ei credeau că Isus era soluția pentru vindecarea trupului și a inimii lui.

Isus dorește ca noi să fim salvați, fericiți și sănătoși. El ne spune: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10), adică să fie plină de lucruri bune.

Realizează o felicitare pentru prietenul sau prietena ta, în care să exprimi ceva frumos despre Isus! Oferă-i felicitarea!

Spune-i unui necunoscut următorul lucru: „Toți facem parte din familia lui Dumnezeu.”

Roagă-te pentru prietenul sau prietena ta și cere-I lui Isus să te învețe ce să îi spui!

O idee șocantă

Întins pe rogojina lui direct pe jos, omul paralizat îi vedea pe prietenii lui uitându-se la el în jos cu fețe zâmbitoare și pline de bucurie. Cu toții urmau să-l ducă la Isus. Fiecare a apucat câte un colț al rogojinii și au pornit spre casa lui Petru, unde era Isus.

Când au cotit pe stradă și au văzut casa lui Petru, s-au oprit brusc. O, nu! Aveau o problemă. O problemă mare. Care era aceasta? Să aflăm din Marcu 2:2!

Erau oameni peste tot. Casa era plină și mulțimea se revărsa afară, pe stradă. Unii se ridicau pe vârfuri ca să vadă. Umerii li se loveau unii de alții. Trupurile erau înghesuite. Cum aveau să-l ducă pe prietenul lor la Isus?

Acești prieteni buni nu voiau să renunțe. În cele din urmă le-a venit o idee bună. Era greu de pus în practică, dar cel mai important lucru era să ajungă la Isus. Ducându-și prietenul pe rogojină, au urcat scările până pe acoperiș. Apoi s-au apucat de treabă.

Oamenii din casă ascultau cu atenție ce spunea Isus. Dar deodată au auzit de undeva de sus un zgâriat și un foșnet. Toți s-au uitat în sus. Bucăți din tavan au căzut pe jos cu zgomot.

Prietenii buni au continuat să lucreze. Biblia ne spune: „Au desfăcut acoperișul casei” (Marcu 2:4). Da, au făcut o gaură. Acești prieteni ca niște frați aveau să facă orice era nevoie ca să-și ajute prietenul bolnav. Isus dorește ca și noi să fim prieteni buni ca ei.

Scrie sau desenează pe o foaie diverse moduri în care poți fi un prieten bun și lipește foaia pe tavanul dormitorului tău (sau pe perete), ca să o privești când mergi la culcare.

Spune-i cu curaj unui necunoscut următorul lucru: „Toți facem parte din familia lui Dumnezeu.”

Mulțumește-I lui Isus pentru familie și prieteni, care ne sunt alături când avem nevoie de ei!

Prieteni devotaţi și de încredere

Toți s-au uitat în sus, la gaura mare din acoperiș. Isus S-a oprit din vorbit și S-a uitat și El. Intra direct lumina soarelui. Când au dat cu ochii de Isus, cei care priveau în jos au început să zâmbească. Planul lor funcționa. Cei patru prieteni au folosit apoi funii ca să-l coboare ușor pe prietenul lor prin acea gaură, chiar la picioarele lui Isus. Omul paralizat aproape că își pierduse speranța că va ajunge la Isus. Dar iată-l acum stând întins chiar la picioarele Lui!

Isus a privit în jos direct în ochii omului. Știa totul despre el. Știa că avea nevoie de pace. Știa câtă nevoie avea trupul lui de vindecare. Știa că inima lui era plină de încredere. Isus știa toate aceste lucruri fără să-l întrebe măcar cum îl cheamă. Apoi Isus a spus ceva frumos și foarte surprinzător. Ce anume? Să aflăm din Marcu 2:5!

Ce frumos că Isus a început prin a împlini cea mai mare dorință a omului – aceea de a fi iertat și de a avea pace! Cuvintele lui Isus i-au vindecat inima imediat. Fața lui radia de pace ca o lumină puternică. Era prea fericit chiar și să vorbească. Isus voia să-i dea o viață plină de lucruri bune. El spune în Biblie: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).

Ajută la spălatul rufelor și discută cu adultul pe care îl ajuți despre diferența dintre hainele curate și cele spălate! De cine îți amintește acest lucru?

Cere-ți iertare de la Isus pentru ceva ce ai greșit astăzi! El te va ierta întotdeauna.

Încă o minune

Bărbatul de pe rogojină Îi zâmbea bunului Isus. Era atât de fericit că fusese iertat! Dar Isus încă nu terminase vindecarea. Cu un glas blând, a spus: „Ţie îţi poruncesc: «Scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.» Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor” (Marcu 2:11,12).

Oamenii din încăperea aglomerată priveau uimiți cum omul ieșea din casă. „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” își spuneau unii altora (Marcu 2:12). Bărbatul acela venise la Isus palid și slăbit. Acum pielea lui era sănătoasă și rumenă. Venise la Isus trist și cu părere de rău. Acum zâmbea larg, iar ochii îi străluceau de pace. Venise la Isus fără să-și poată mișca unele părți ale corpului. Acum putea să meargă și să alerge, cu picioare foarte puternice.

Isus spusese: „Ridică-ți patul!” Ce ciudat! Cum adică să-și ridice patul? Isus Se referea la rogojina lui, care îi amintea bărbatului de toate zilele lui triste și dureroase. Nu ar fi trebuit să lase în urmă rogojina și să uite de ea? Nu, ci trebuia să o păstreze, ca, privind-o, să își aducă aminte cum fusese viața înainte de Isus și cât de mult schimbase Isus totul. Ori de câte ori povestea ce i se întâmplase, el le putea arăta oamenilor vechiul lui pat și le putea spune cum Prietenul lui, Isus, îl făcuse bine – pe dinăuntru și pe dinafară. Isus spune: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).

Mulțumește-I lui Isus că ne amintește că El ne dă pace și ne poate ajuta, oricât de grea ar fi viața!

Arată-i copilului un obiect și povestește-i cum îți amintește de ceva ce a făcut Isus pentru tine!

„Îţi mulţumesc, Isuse!”

Bărbatul iertat și vindecat mergea acum prin mulțime cu pași săltăreți. Fața lui tristă se schimbase într-una plină de bucurie și de pace. Mulțimea privea uimită, în timp ce se dădea la o parte ca să-i facă loc. În ziua aceea oamenii văzuseră cu ochii lor că Isus venise „ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).

Omul a alergat acasă. Trebuia să-și găsească familia ca să îi spună vestea bună. Acum avea viață din belșug. Imaginează-ți surpriza familiei lui când a intrat pe ușă alergând, cu un zâmbet larg pe față! Cu siguranță, în seara aceea au fost înălțate multe rugăciuni de mulțumire. Casa lor păruse neagră de supărare, dar acum era luminată de o fericire pe care numai Isus o putea da.

Isus e încântat să te ajute pe tine și pe prietenii tăi. El vrea să te ierte și să-ți dea liniște. Apoi poți fi ca prietenii din această povestire și îi poți ajuta pe alții să-L cunoască pe Isus. Prietenia ta poate chiar să ajute întreaga familie a prietenilor tăi.

Fă o plimbare veselă în natură: sari, țopăie, rostogolește-te sau sari într-un picior! Oprește-te undeva ca să-I mulțumești lui Isus pentru prietenia Lui și pentru cât de fericit ești că Îl cunoști.

Mulțumește-I Domnului că poate bucura inimi prin iertare și poate însănătoși trupuri prin vindecare!

Cutie cu amintiri
Alegeți sau realizați un alt obiect care să vă amintească de lecția din această săptămână! Puneți-l în cutia cu amintiri, apoi revedeți mesajele și semnificația tuturor celorlalte obiecte din cutie!

„O, minunată iubire a lui Hristos, care Se pleacă să-l vindece pe cel vinovat și îndurerat! Divinitatea întristându-Se și alinând durerile omenirii suferinde! O, putere minunată arătată astfel copiilor oamenilor! Cine se poate îndoi de solia mântuirii? Cine poate disprețui îndurările unui Răscumpărător plin de milă?” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 269).

O viaţă schimbată și prieteni noi

Senitiki stătea întins pe patul de spital, cu soția lui alături. Era trist, foarte trist. Dimineața aceea începuse ca oricare alta. Își luase rămas-bun de la soția lui, Vasemaca, și plecase la lucru. Senitiki și Vasemaca locuiau în Suva, capitala insulelor Fiji. Dar, în ziua aceea, Senitiki a avut un accident îngrozitor la serviciu și și-a pierdut piciorul.

Acum Senitiki stătea întins pe patul de spital, uitându-se la locul gol de sub genunchi, unde fusese piciorul lui. Nu știa ce avea să facă. Era foarte supărat.

— Vino cu mine la biserică, i-a șoptit Vasemaca.

Ea devenise de curând adventistă de ziua a șaptea și știa că Isus putea să-i dea viață „din belșug” (Ioan 10:10), chiar și într-o situație atât de tristă. Senitiki nu voise să meargă la biserică. Dar acum, în timp ce era în spital, ceva a început să se schimbe în inima lui.

O lună întreagă a stat Senitiki în spital, iar soția lui și mulți dintre prietenii ei de la biserica adventistă veneau și îl vizitau în fiecare zi. Erau buni și iubitori. Atunci Senitiki a luat o hotărâre. Voia să afle despre Dumnezeul care îi umplea pe acești adventiști cu atâta bunătate. În primul Sabat petrecut acasă după ieșirea din spital, Senitiki a decis să meargă la biserică. A avut o zi minunată împreună cu soția lui și cu noii prieteni adventiști. Nu a trecut mult iar Senitiki și Isus au devenit cei mai buni prieteni. El s-a hotărât apoi să se boteze.

Acum Senitiki împărtășește bunătatea și dragostea lui Isus oriunde merge. Este mai fericit decât a fost vreodată. A înființat o biserică adventistă în satul lui și plănuiește să deschidă încă una într-un sat din apropiere. Tu cum le arăți altora dragostea și bunătatea lui Isus?

Această povestire este adaptată după „Only One Leg”, de Andrew McChesney, Children’s Mission, copyright © 2019 General Conference of Seventh-day Adventists. Folosită și adaptată cu permisiune.