„Te rog, vindecă-l pe fiul meu!”

Vești minunate în Galileea

Drumul care ieșea din Ierusalim era deosebit de aglomerat în acea zi luminoasă și fericită. Familii și prieteni mergeau și vorbeau veseli în timp ce se întorceau la casele lor, departe. Tocmai petrecuseră o săptămână întreagă la Ierusalim de Paște. Paștele era cea mai mare sărbătoare din tot anul. Era un timp special în care își aminteau cu toții cum îi salvase Dumnezeu.

Dar anul acela Paștele fusese și mai special. La Ierusalim venise și Isus. Mamele și mătușile vorbeau entuziasmate, copiii povesteau în timp ce alergau și se jucau, iar tații își mișcau brațele în timp ce discutau. Toți vorbeau despre Isus. El spusese că templul era casa Tatălui Său. Și îi alungase de acolo pe oamenii lacomi care tratau templul ca și cum ar fi fost o piață. Dumnezeu chiar era Tatăl Lui? Oamenii se gândeau la lucrurile uimitoare pe care Isus le spusese și le făcuse. Unii au început să creadă în El.

Isus și ucenicii Lui plecau și ei din Ierusalim după Paște. Mergeau spre Galileea. „Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni” (Ioan 4:45). Ei auziseră deja multe lucruri minunate despre El și erau bucuroși că venise să le viziteze orașul.

„Isus străbătea toate cetățile și satele, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției” (Matei 9:35). Ce altceva mai făcea El? Să citim restul versetului din Matei 9:35!

Lui Isus Îi plăcea foarte mult să petreacă timp cu oamenii. Îi plăcea să-i vindece și să-i ajute. El încă este încântat să te vindece și să te ajute și pe tine.

Trasează un drum lung (cu cuburi, scoici sau pietre) de la „Ierusalim” la „Galileea”! Fă un lac lângă Galileea (din folie sau hârtie)! Plimbă niște „oameni” pe drum! Ce crezi că ar fi vorbit ei despre Isus în timp ce călătoreau?

Mulțumește-I lui Isus că a petrecut mult timp arătându-Și marea iubire prin faptul că vindeca oameni.

Atât de aproape!

Chiar lângă Marea Galileei, unde valurile se rostogoleau în zilele cu vânt, era un orășel numit Capernaum. Casele din piatră închisă la culoare se înghesuiau unele lângă altele, nu prea departe de marginea apei.

Într-una dintre casele mai mari locuia un nobil. Era bogat și lucra pentru împărat. Era înalt și purta haine speciale. Trecătorii puteau avea impresia că totul îi mergea foarte bine. Dar nu era așa. Ce necazuri avea? Să aflăm din Ioan 4:46!

În casa lui de piatră închisă la culoare, într-un dormitor liniștit, zăcea fiul lui, slăbit și bolnav. Băiețelul lui era atât de bolnav și de obosit, încât abia își putea deschide ochii. Era foarte aproape să moară. Nobilul nu voia ca fiul lui să moară. Ce putea să facă?

Într-o zi a auzit niște vești minunate de la câțiva prieteni care se întorseseră din Ierusalim. Ei i-au povestit despre Isus, care vindecase bolnavi și făcuse minuni mari. Apoi i-au spus cea mai bună veste dintre toate – Isus era în Galileea. Era doar la o după-amiază de mers pe jos, în Cana.

Isus este foarte aproape, s-a gândit nobilul și s-a hotărât să meargă la Isus și să-L roage să-i salveze fiul. El credea că Isus putea să îl salveze.

Isus este întotdeauna aproape de noi – putem vorbi cu El ori de câte ori ne rugăm. Poți fi sigur că El vrea să te ajute și pe tine. Biblia spune: „Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne Dumnezeule” (Psalmii 71:5).

Realizează un pătuț în care să stea un băiat bolnav! Fă un „băiat” din obiecte din casă și pune-l în pătuțul lui toată ziua, până când citiți istorisirea de mâine.

În fiecare zi roagă-L pe Isus să facă să se manifeste în tine binele, ca să le arăți altora cum este Isus.

Mulțumește-I lui Isus că poate face orice! Ne putem pune toată speranța în El.

Hai, grăbește-Te!

Nobilul gonea pe drum, călare pe cal, lăsând în urmă un nor de praf. Hainele lui colorate fluturau în adierea vântului. Se apleca înainte, cu ochii privind drept înainte. Trebuia să se grăbească. Avea nevoie ca Isus să-l vindece pe fiul lui foarte bolnav. Isus era singura lui speranță.

Nu Îl întâlnise niciodată pe Isus, dar auzise de la alții cât de bun, blând și darnic era Isus. Era și puternic. Isus îi făcuse bine pe oamenii bolnavi și îi ajutase pe orbi să vadă. Nobilul se gândea că, dacă ar putea să discute personal cu Isus, I-ar spune despre fiul lui bolnav. Poate că Isus avea să se întoarcă împreună cu el acasă și să-l însănătoșească pe fiul lui. Nobilul se gândea la ce avea să-I spună lui Isus în timp ce gonea pe drum. Trebuia să se asigure că Isus Se va întoarce acasă cu el. Fără Isus, nu avea nicio speranță că fiul lui va trăi.

Ce cuvinte putem rosti în rugăciune atunci când avem mare nevoie ca Isus să ne ajute? Să aflăm din Psalmii 39:7! Poți să-I spui aceste cuvinte lui Isus în rugăciune, știind că El are grijă de tine.

Privește un adult cum fierbe apă într-o oală! Observă cum se ridică bulele! Asemenea lor, și noi ne putem ridica deasupra necazurilor noastre atunci când ne încredem în Isus.

Roagă-L pe Isus să ne ajute să credem întotdeauna în El și în bunătatea Lui – chiar și atunci când încă nu o putem vedea!

Cuvintele lui Isus

Calul nobilului a galopat până în Cana. Ajungând la porți, tatăl supărat a descălecat repede și i s-a spus unde Îl poate găsi pe Isus. Mulțimi de oameni Îl înconjurau pe Isus. Dar bărbatul și-a făcut loc spre El, împingându-se și strecurându-se printre oameni. Nu avea mult timp. Avea mare, mare nevoie de ajutorul lui Isus.

Făcând o plecăciune adâncă, el „s-a dus la [Isus] şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte” (Ioan 4:47).

După ce a ales să creadă în Isus, ce a spus nobilul? Să aflăm din Ioan 4:49! Inima lui Isus s-a umplut de milă. El știa deja despre durerea și tristețea prin care trecuseră nobilul și familia lui. Isus îl cunoștea pe acest tată îndurerat chiar dinainte să se fi întâlnit. El voia să ajute. Ce Salvator minunat și plin de grijă!

Isus a răspuns: „Du-te, […] fiul tău trăieşte” (Ioan 4:50). Dintr‑odată, toată îngrijorarea din mintea omului de neam ales a dispărut. El a fost umplut de pace.

Biblia ne spune: „Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus” (Ioan 4:50). Cu inima fericită, tatăl băiatului bolnav I-a mulțumit lui Isus. Apoi, cu un zâmbet larg pe față, a plecat, știind că vorbele lui Isus erau adevărate.

Cuvintele lui Isus sunt întotdeauna adevărate. Putem avea încredere în Biblie. Să repetăm textul de memorat și să-I mulțumim lui Isus pentru cuvintele Lui puternice!

Împărtășește-i copilului motivele pentru care crezi în Isus și în făgăduințele Lui!

„Dragă Isuse, aleg să cred cuvintele Tale și să fiu mântuit. Amin!”

Minunea de la ora 1

Devreme în dimineața următoare, nobilul și-a strâns lucrurile și a urcat pe cal. Cu o cântare în inimă, a pornit spre casă. Când mai avea puțin până să ajungă, a observat ceva în față. Și-a mijit ochii. Ce era? Curând a văzut că erau chiar slujitorii lui, alergând spre el iute ca fulgerul. Gâfâind și abia trăgându-și sufletul, aveau vești importante. Fiul nobilului era viu și sănătos.

Dar nobilul nu a fost deloc surprins și „i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine” băiatului (Ioan 4:52). Ei s-au oprit să se gândească: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile” (Ioan 4:52).

Apoi slujitorii i-au explicat cum băiatul zăcuse în pat, palid și slăbit când, deodată, își deschisese ochii. Pielea lui fierbinte și transpirată se schimbase pe loc, căpătând o culoare sănătoasă, iar ochii îi străluceau de viață.

Zâmbetul nobilului se făcea tot mai mare. Minunea de la ora 1 se întâmplase chiar la ora la care Isus îi spusese: „Du-te, […] fiul tău trăieşte” (Ioan 4:50).

Cuvintele lui Isus sunt atotputernice. El ne spune în Biblie: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ” (Matei 28:18). Nobilul era foarte recunoscător. Și noi putem fi.

Desenează un ceas și, cu ajutorul unui adult, fă-l să arate ora 1! Sau, pe un ceas digital, pune o alarmă pentru ora 13:00 și rostește o rugăciune de mulțumire!

Mulțumește-I lui Isus că este un minunat Dumnezeu al miracolelor!

O plăcută reîntâlnire

Nobilul a alergat spre casă. Năvălind pe ușă, și-a îmbrățișat cu bucurie fiul sănătos, mulțumindu-I lui Dumnezeu iar și iar pentru vindecarea miraculoasă. Emoționat, el le-a povestit repede despre Isus tuturor celor din casa lui. Le-a povestit celor apropiați și fericiți din familie. I-a povestit bucătarului zâmbitor. I-a povestit grădinarului de afară. Tatăl fericit le-a spus tuturor celor din casa lui cum cuvintele lui Isus îl vindecaseră pe fiul său. Cuvintele lui Isus erau puternice. Cuvintele lui Isus erau adevărate.

Toți cei din casă se uitau la băiat, la obrajii lui rumeni și la zâmbetul lui larg. Biblia spune: „Şi a crezut el şi toată casa lui” (Ioan 4:53). Toți au văzut minunea și au ales să creadă că Isus era Fiul lui Dumnezeu și Salvatorul lor. Casa lor era plină de laude pline de bucurie la adresa Domnului care îi salvase.

Când credem cuvintele adevărate ale lui Isus, putem fi salvați și noi. Versetul nostru de memorat spune: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta” (Faptele apostolilor 16:31). Îți mulțumim, Doamne Isuse!

Spune-I lui Isus de ce crezi în El! Mulțumește-I pentru dragostea Lui vindecătoare și salvatoare!

Cutie cu amintiri
Alegeți sau realizați un alt obiect care să vă amintească de lecția din această săptămână! Puneți-l în cutia cu amintiri și revedeți mesajele și semnificațiile tuturor celorlalte obiecte din cutie! Cântați un imn de mulțumire lui Dumnezeu!

„Nimic nu contribuie mai mult la menținerea sănătății trupului și a sufletului decât o atitudine de recunoștință și de laudă” (Ellen G. White, Divina vindecare, p. 251).

Isus îl vindecă pe Uriel

Îți place să alergi pe-afară și să te joci prinselea sau leapșa cu prietenii tăi? Care este jocul tău preferat?

Uriel este un băiat din Mexic. El și-ar fi dorit să poată alerga și să dea cu piciorul în minge. Dar nu putea să alerge. De mic fusese foarte bolnav. Era ceva care creștea în creierul lui și avea și alte probleme de sănătate. Pe măsură ce se făcea tot mai mare, problemele se făceau și ele tot mai grave, Uriel ajungând să nu mai poată să pășească singur.

În cele din urmă, pe când Uriel avea 11 ani, medicul a făcut un plan ca să-i repare creierul și picioarele. Bunica lui Uriel știa despre Isus și credea că rugăciunea este puternică. Ea citise istorisirile despre Isus vindecând băieți, așa cum fusese fiul nobilului pe vremea când Isus era pe pământ. Ea știa că Isus putea să-l vindece pe Uriel și a convins-o pe mama lui Uriel să meargă la întâlnirea de rugăciune în seara de dinaintea marii operații. În seara aceea mama și bunica s-au rugat împreună cu familia lor de la biserică pentru ca Uriel să se facă bine.

În dimineața următoare, Uriel a mers la spital. Medicul i-a făcut un ultim control la picioare înainte de operație. Ochii i s-au mărit de uimire. A clătinat din cap. Medicului nu-i venea să creadă – picioarele lui Uriel erau foarte bine. Apoi medicul s-a uitat la investigațiile făcute la creierul lui Uriel, adică niște imagini realizate cu un aparat mare. Nu mai creștea nimic în creierul lui. Uriel era vindecat complet.

Uriel s-a întors la școală și a putut să alerge pe terenul de joacă. A putut să lovească mingea cu piciorul și să joace fotbal.

După ce au văzut puterea rugăciunii, Uriel și mama lui și-au dat seama că Isus era cu siguranță real. Și-au predat inima lui Isus și au început să meargă la biserica adventistă locală. Uriel, care avea 11 ani, era atât de entuziasmat de ceea ce făcuse Isus pentru el, încât a început să țină studii biblice și să predice. În urma acelor studii biblice, încă cinci oameni au ales să fie botezați.

Isus a adus nu doar vindecare trupului lui Uriel, ci, și mai important, i-a adus lui Uriel mântuirea, adică i-a salvat pe mama lui și pe alții atunci când ei și-au predat inimile Lui. Biblia spune: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta” (Faptele apostolilor 16:31).

„Healed Without Surgery”, Adventist Mission TV, https://www.youtube.com/watch?v=MRo6KCwR-uQ.