Isus liniștește o furtună

Cel mai bun povestitor

Erau foarte mulți oameni adunați. Ridicându-se cât puteau de sus pe vârfuri, copiii se străduiau din răsputeri să-L vadă. Aproape toți dădeau din coate și se înghesuiau unii în alții. Toți voiau să fie aproape de Isus.

Isus a privit mulțimea care se tot mărea lângă lac. Avea ochi buni și iubitori. Se bucura foarte mult să le vorbească tuturor despre dragostea lui Dumnezeu. Dar El a observat cât de greu le era copilașilor din mijlocul mulțimii să-L vadă. Dar le era greu și oamenilor mari să-L audă, dacă stăteau tocmai în spatele mulțimii. Atunci Isus a avut o idee minunată. Ce a făcut El? Să citim din Marcu 4:1!

Acum toți puteau să-L vadă și să-L audă pe Isus în timp ce le spunea povestiri. El a vorbit despre o sămânță micuță care crește și ajunge un copac mare. Apoi a explicat că și puțină încredere în cuvintele lui Dumnezeu este ca o sămânță micuță, care poate crește și ajunge mare și puternică, la fel ca un copac (Marcu 4:31,32). „Isus le vestea cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă” (Marcu 4:33). Isus vindeca și mulți oameni bolnavi. Lui Îi plăcea să-i facă pe oameni sănătoși și fericiți.

În timp ce soarele cobora spre munți, oamenii stăteau încă strânși unii lângă alții și Îl ascultau pe Isus. Îl iubeau foarte mult. El era cel mai bun povestitor. Nu voiau să meargă acasă – voiau să mai audă încă o istorisire. De multe zile, Isus spunea povestiri minunate și vindeca oameni. Aproape că nu Se oprise deloc să Se odihnească sau să mănânce măcar puțină lipie.

Lui Isus Îi place să ne învețe și pe noi. Putem învăța de la El citind istorisirile Lui din Biblie.

Povestește familiei tale istoria ta preferată din Biblie, folosind gesturi și obiecte!

Mulțumește-I Domnului pentru povestirile din Biblie, care ne învață despre marea Lui iubire!

O odihnă plăcută

Apa lovea ușor barca, în timp ce Isus ajunsese la finalul povestirii Sale. Oamenii Îi zâmbeau lui Isus și simțeau că îi iubea foarte, foarte mult. Fusese o zi foarte frumoasă. Dar și foarte lungă. Luna strălucea blând pe cerul care se întuneca, iar Isus S-a oprit și S-a întors spre ucenicii Săi. Ce le-a spus El? Marcu 4:35.

Isus arăta obosit. Și glasul Lui părea obosit. Ucenicii s-au gândit că era o idee bună să treacă de partea cealaltă a lacului. Acolo era liniște. Nu locuiau atât de mulți oameni acolo. Ar fi fost un loc bun unde să se oprească, să fie singuri și să se odihnească.

Urcându-se în barcă împreună cu Isus, ucenicii au împins-o în apa adâncă. Unii din mulțime nu voiau ca Isus să plece, așa că s-au urcat repede în celelalte bărci și L-au urmat. Micul grup de bărci cu pânze plutea aproape în urma lui Isus, ca o rață-mamă cu rățuștele ei. Stelele licăreau. Era o liniște plăcută, care aducea pacea lui Dumnezeu în inimile obosite ale tuturor.

Isus a găsit un loc în partea din spate a bărcii și S-a întins, sprijinindu‑Și capul pe o pernă moale. După puțin timp legănatul ușor al bărcii L-a făcut pe Isus să adoarmă adânc.

După o zi plină de activități, și trupul tău are nevoie să doarmă. Când spui „Noapte bună!” și îți așezi liniștit capul pe pernă, Îi poți mulțumi lui Isus că este cu tine în timp ce dormi. Biblia spune: „Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină” (Psalmii 4:8).

Întinde-te pe jos și stai liniștit și tăcut! Îți auzi bătăile inimii? Te auzi respirând? Cântă încet cântecul tău preferat, în loc de rugăciune!

Mulțumește-I Domnului pentru somn, care îți ajută corpul să crească puternic și sănătos!

De la liniște la frică

Luna strălucea pe apa liniștită a Mării Galileei de parcă era o cărare argintie. Micul grup de bărci făcea valuri mici în apă, în timp ce pânzele lor se mișcau în adierea blândă a vântului. Totul era liniștit.

Dar, deodată, a început să bată un vânt puternic. Apa liniștită lovind ușor barca s-a transformat brusc în valuri mari, care plesneau partea laterală a bărcii. Nori groși se răsuceau și făceau noaptea și mai întunecată.

Uau, un fulger zimțat a luminat cerul. Valuri uriașe se rostogoleau și se izbeau de barcă. Ucenicii au început să se îngrijoreze, apoi să se sperie și în cele din urmă s-au îngrozit. Era o furtună periculoasă.

Ucenicii lui Isus și-au încordat toți mușchii în încercarea de a salva barca. Dar nu erau destul de puternici. Furtuna era prea mare, „arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia” (Marcu 4:37). Ucenicii erau speriați.

Ori de câte ori trecem prin furtuni mari sau prin momente care ne sperie, ne putem aminti că nu suntem singuri. Isus este cu noi. Isus ne poate ajuta să fim în siguranță și liniștiți. Biblia spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine” (Psalmii 56:3).

Pune o „barcă” (un cub de lemn sau o jucărie) pe „apă” (o păturică sau un prosop mic)! Împreună cu cineva din familie sau cu un prieten, țineți capetele păturii! Ilustrați liniștea, întinzând bine pătura, apoi ilustrați furtuna, mișcând pătura din toate cele patru colțuri! Urmăriți cum „barca” este aruncată în toate părțile „pe apă”! Mulțumește-I lui Isus că este întotdeauna cu noi!

Roagă-L pe Isus să ne ajute să nu uităm că El este mereu cu noi!

Un somn liniștit

Ochii ucenicilor erau plini de teamă. Se țineau bine de barcă, pentru a nu fi azvârliți în valurile mari. Peste tot în jurul picioarelor lor era numai apă. Barca se umplea repede.

În toată întunecimea aceea, cu nori mulți și vânt zgomotos, ucenicii uitaseră ceva foarte important.

Isus era cu ei în barcă. Lui nu Îi era frică de întuneric, de nori sau de vânt. De fapt, Isus era atât de liniștit încât dormea încă.

Isus te iubește atât de mult încât dorește ca și tu să fii mereu liniștit. Poți fi calm atunci când te încrezi în El. Ce se spune în Ioan 14:27?

Ucenicii uitaseră să se încreadă în Isus, care avea să le dea pace și liniște. Uitaseră și că Isus spusese: „Să trecem în partea cealaltă” (Marcu 4:35). Isus spusese că vor merge acolo și El Se va îngriji să și ajungă.

Fă un cort din pături! Stai în el și inventează un cântec folosind acest verset biblic: „Când te vei culca, vei fi fără teamă, și când vei dormi, somnul îți va fi dulce” (Proverbele 3:24)!

Mulțumește-I lui Isus că este întotdeauna cu noi, chiar dacă nu Îl putem vedea!

„Taci! Liniște-te!”

Un fulger a luminat cerul. Ucenicii au tresărit speriați. Valurile care se izbeau de barcă o umpleau cu apă. În cele din urmă, au mers la Isus să-I ceară ajutorul. Ce au făcut și ce au spus? Să aflăm din Marcu 4:38!

Isus S-a ridicat și a privit la furtuna înfuriată. Și-a ridicat brațele puternice deasupra valurilor care se izbeau. Erau aceleași mâini pe care le folosea ca să ajute, să vindece și să-i iubească pe alții. Cu un glas puternic și liniștit, El le-a spus vântului și valurilor să se oprească. „Taci! Liniștește-te!” (Marcu 4:39, NTR).

Vântul a ascultat de glasul lui Isus. S-a oprit din vuiet. Valurile au ascultat de glasul lui Isus. S-au liniștit. Totul era calm acum.

Norii negri s-au îndepărtat, iar stelele sclipitoare au apărut din nou pe cerul clar al nopții. Isus a privit fețele ucenicilor Săi și a spus: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?” (Marcu 4:40).

Isus voia ca ei să aibă măcar puțină credință, ca ea să poată crește tot mai mare, asemenea seminței și copacului din istorisirea pe care le-o spusese oamenilor în ziua de dinainte. El voia ca și ei să se liniștească la auzul vocii Sale.

Și tu poți avea încredere în Isus că te va ajuta să te simți în siguranță, liniștit și curajos. Ascultă cuvintele Lui din textul tău de memorat: „Taci! Liniștește-te!” (Marcu 4:39, NTR). Îți mulțumim, Doamne Isuse!

Povestește-i copilului o situație în care Dumnezeu a adus pace și liniște în inima ta îngrijorată!

Roagă-L pe Isus să ne ajute să ne încredem în El când se întâmplă lucruri înfricoșătoare!

Pace în inima mea

Ucenicii se uitau la Isus cu ochii mari, plini de uimire. Isus oprise furtuna doar prin cuvintele Lui. Toți erau șocați. Isus, bunul Învățător și Vindecător, avea și puterea de a-i spune naturii ce să facă.

Se auzeau șușoteli: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?” (Marcu 4:41).

Noi știm răspunsul. Isus este Dumnezeu. El este atotputernic. Putem avea întotdeauna încredere că El că ne va ajuta. Isus face ca inima noastră să fie liniștită.

Când tunetul bubuie afară și ploaia cade cu putere, nu te teme! Amintește-ți că Isus este cu tine!

Când un prieten spune cuvinte mânioase sau când ai parte de o nedreptate din partea cuiva, nu uita că Isus este cu tine! El te poate ajuta să rămâi liniștit.

Când încerci ceva nou și care te sperie, amintește-ți că Isus este cu tine! El îți poate da pacea Lui. „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3).

Mulțumește-I lui Isus că ne liniștește și ne ajută să ne fim calmi, liniștiți, nu mânioși sau îngrijorați.

Cutie cu amintiri
Alegeți sau realizați un obiect care să vă amintească de lecția din această săptămână! Puneți obiectul în cutia cu amintiri de trimestrul trecut! Revedeți mesajele și sensul celorlalte obiecte din cutie!

„Cât de des trecem și noi prin experiența ucenicilor! Când se adună furtunile ispitei, când fulgerele aprige strălucesc și valurile trec peste noi, ne luptăm singuri cu furtuna, uitând că există Cineva care ne poate ajuta. Ne încredem în propria putere, până când ni se pierde speranța și suntem gata să pierim. Atunci ne aducem aminte de Isus și, dacă Îl chemăm să ne salveze, nu vom striga în zadar. [...] El nu întârzie niciodată să ne dea ajutorul de care avem nevoie” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 336).

Isus liniștește furtuna

Armi s-a uitat la cer și a zâmbit. Da, vremea era perfectă pentru pescuit. Misionarul de 21 de ani era entuziasmat. Aceasta era prima lui ocazie de a se împrieteni cu oamenii din partea locului, în insulele Maluka din Indonezia. El spera să le vorbească despre Isus.

Armi și doi bărbați din zonă au ieșit pe ocean într-o barcă mică de lemn. Dar, când barca a ajuns departe de țărm, vremea s-a schimbat repede. A început să bată un vânt puternic. A început să și plouă. Valuri mari se izbeau de barcă.

Armi și cei doi prieteni au încercat să scoată apa din barcă. Dar când n-au mai reușit, și-au aruncat în mare plasele de pescuit, ca barca să fie mai ușoară.

Turna cu găleata și valurile zgâlțâiau barca, însă Armi a simțit deodată că un glas îi șoptește: „Roagă-te!” Apucându-se de o frânghie, și-a închis ochii, a tras adânc aer în piept și a strigat: „Doamne, ajută-ne! Salvează-ne, pentru că știm că Tu poți să ne salvezi!”

Armi a repetat rugăciunea de mai multe ori, timp de trei minute. Apoi a spus „Amin!” și și-a deschis ochii. În clipa aceea, furtuna a dispărut. Vântul s-a oprit și oceanul s-a liniștit. Norii negri s-au îndepărtat, iar stelele pâlpâitoare luminau de pe cer. Armi a fost uimit și a strigat: „Doamne, Îți mulțumesc foarte mult!”

Cei doi prieteni ai lui plângeau de bucurie în timp ce îndreptau barca spre țărm. La un moment dat au văzut o plasă de pescuit pe care o aruncaseră în timpul furtunii și s-au oprit să o adune. Plasa era plină ochi cu pești.

Când au ajuns la țărm, prietenii lui Armi le-au povestit tuturor despre rugăciunile lor ascultate. Sătenii voiau să cumpere peștii minune.

Oamenii au continuat să vină la Armi ca să-l audă povestind despre furtună. Ei au pus multe întrebări despre Isus. Patru persoane au fost botezate. După trei ani satul avea propria biserică adventistă.

Această povestire este adaptată după „Master of the Sea”, de Andrew McChesney, Children’s Mission, copyright © 2018 General Conference of Seventh-day Adventists®. Folosită și adaptată cu permisiune.