Isus are ucenici

Iată Mielul lui Dumnezeu!

Duminică Vocea lui Ioan Botezătorul răsuna peste râul Iordan în timp ce le spunea mulţimilor o veste foarte emoţionantă. Mântuitorul promis era aici, pe pământ, chiar acum. Isus venise în sfârșit să salveze lumea.

Mulţimea a vuit de șoapte. Oamenii priveau în stânga și în dreapta. Unde era acest Împărat care avea să-i salveze? Toţi cei din mulţime păreau oameni simpli și obișnuiţi. Nu vedeau niciun împărat puternic sau conducător măreţ.

Ioan botezase deja această Persoană foarte specială. Și, iată-L, întors din pustiu! Cine era? Să citim prima parte din Ioan 1:29!

Faţa lui Ioan Botezătorul s-a luminat de bucurie când Isus S-a apropiat de el, așa că a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! El este Acela despre care ziceam” (Ioan 1:29,30). Toţi s-au întors să-L vadă pe Isus. Și ce surpriză au avut! În faţa lor stătea un om smerit, îmbrăcat simplu. Dar, când au privit mai atent, au văzut că ochii lui Isus erau plini de cea mai adâncă dragoste pe care o văzuseră vreodată. Părea foarte grijuliu și blând – dar în același timp puternic și sfânt.

Oamenii erau nedumeriţi. Se așteptaseră la un conducător bogat și mândru, care să-i facă pe oameni să-l asculte. Nu erau siguri că voiau să urmeze un conducător smerit și bun ca acesta.

Mă rog

Roagă-L pe Isus să te ajute să fii iubitor și smerit, așa cum a fost El pe pământ!

Provocare misionară

Gândește-te la un adult bun și de încredere din comunitatea ta cu care ai putea să te împrietenești (împreună cu mama sau cu tatăl tău)! Poate fi un șofer de autobuz, un grădinar sau un vânzător. Ce lucruri mici îi poţi spune ca să-i înveselești ziua?

Unii Îl urmează pe Isus

Soarele strălucea cald. Era o altă zi frumoasă lângă râul Iordan. Ioan Botezătorul stătea pe mal și vorbea cu doi dintre prietenii lui, Andrei și Ioan. Brusc, Ioan s-a oprit. Ochii i s-au mărit de uimire când Isus a trecut pe lângă ei. „Iată Mielul lui Dumnezeu!” a spus el cu entuziasm (Ioan 1:36). Andrei și Ioan L-au privit pe Isus, uimiţi. Acesta era Salvatorul promis? Ce au făcut mai departe? Să citim în Ioan 1:37!

Andrei și Ioan au fost primii ucenici ai lui Isus. Fără vorbe, au mers în urma Lui. Nu știau ce să spună. Nici măcar nu știau ce să facă – în afară de a-L urma.

Isus continua să meargă. Ochii Lui străluceau de bucurie. Știa că Andrei și Ioan erau chiar în spatele Lui. Apoi Isus S-a oprit și S-a întors spre ei. Cu blândeţe, i-a întrebat: „Ce căutaţi?” (Ioan 1:38).

Cei doi s-au privit unul pe altul și apoi L-au privit pe Isus. Voiau să fie cu El. Voiau să asculte și să înveţe de la El. „Unde locuiești?” L-au întrebat. Isus a zâmbit. „Veniţi de vedeţi!” Și s-au dus! (Ioan 1:38,39). Cei doi bărbaţi au mers unde stătea Isus și au petrecut toată ziua cu El.

Isus vrea să petreacă timp și cu tine. El spune: „Vino!” Poţi veni la El dacă asculți ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său, Biblia, și dacă vorbești cu El în rugăciune.

Mă rog

Roagă-L pe Isus să te ajute să petreci timp cu El în fiecare zi!

Pun în practică

Jucaţi „jocul oglinzii”: staţi faţă în faţă cu un partener. Unul este conducătorul, celălalt este ucenicul. Conducătorul trebuie să se miște încet, iar ucenicul să copieze fiecare mișcare. Priviţi cu atenţie, astfel încât ucenicul să imite cât mai bine fiecare mișcare!

Credința pe buze de părinte

Împărtășește o ocazie în care ai simţit dragostea și grija blândă a lui Isus!

Timp cu Isus

Andrei și Ioan nu puteau să nu zâmbească în timp ce vorbeau cu Isus. El era atât de minunat și de înţelept! Cuvintele Lui erau pline de frumuseţe și de adevăr.

Ziua a trecut foarte repede. În cele din urmă Andrei și Ioan au plecat din locul unde stătea Isus. Inimile lor erau pline de bucurie. Ascultaseră cuvintele lui Isus și își doreau cu adevărat să fie ucenicii Lui.

Andrei abia aștepta să-i povestească și fratelui său, Simon, despre Isus. Alergând pe stradă, Andrei simţea cum îi bate inima tare și repede. Gâfâind, s-a oprit în faţa fratelui său. „Noi am găsit pe Mesia”, i-a spus el lui Simon cu entuziasm (Ioan 1:41).

Simon nu a pierdut nicio clipă. Voia să-L întâlnească pe Isus – și voia chiar atunci. Împreună, cei doi fraţi au alergat să-L găsească pe Isus. Isus l-a privit pe Simon cu bunătate. Ce i-a spus? Să aflăm din Ioan 1:42!

Uau! Isus știa deja numele lui Simon și numele tatălui său. Și acum Isus avea și un nume nou pentru el. De acum urma să îl cheme Petru, care înseamnă „piatră”. Isus voia ca și Petru să fie ucenicul Lui.

Isus îţi știe și ţie numele. Știe totul despre tine și abia așteaptă să petreacă timp cu tine. El spune: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine” (Ioan 10:27).

Mă rog

Mulţumește-I lui Isus că te-a ales să fii ucenicul Lui!

Pun în practică

Cu cine poţi împărtăși astăzi vestea despre Isus? Sună un prieten sau un membru al familiei și spune-i că Isus îl iubește!

Isus te vede

 Isus avea acum trei ucenici: Andrei, Ioan și Simon Petru. Aveau să mai fie și alţii – doar că încă nu știau.

Cu bucuria lui Dumnezeu în inimă, Isus a pornit spre Galileea. Acolo a găsit un bărbat pe nume Filip. „Urmează-Mă”, i-a spus Isus zâmbind (Ioan 1:43). Filip a încuviinţat din cap cu un „da” hotărât. Când devii ucenic al lui Isus, este imposibil să ţii acest lucru secret. Filip a alergat să-i spună și bunului său prieten Natanael.

Într-un loc liniștit, sub un smochin umbros, stătea Natanael. Se ruga în tăcere. Deodată a apărut Filip. Cu entuziasm, i-a spus că L-a găsit pe Mesia cel promis. Numele Lui era Isus și era din Nazaret. Dar lui Natanael nu prea îi venea să creadă. „Vino și vezi”, i-a răspuns Filip, cu o strălucire în privire (Ioan 1:46).

Natanael l-a urmat pe Filip până la Isus. Isus a zâmbit imediat ce l-a văzut pe Natanael și a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug” (Ioan 1:47).

Natanael a fost șocat. Nu-L mai întâlnise niciodată pe Isus. „De unde mă cunoști?” L-a întrebat el pe Isus, care i-a răspuns: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin” (Ioan 1:48). 

Natanael a rămas fără cuvinte. Isus știa totul despre rugăciunile lui de sub smochin. Isus chiar că era Mesia. Ce a spus Natanael mai departe? Să aflăm citind Ioan 1:49!

Filip și Natanael s-au alăturat grupului de ucenici ai lui Isus. Dacă studiem Biblia și ne rugăm, Dumnezeu ne va învăţa adevărul Său și ne va arăta cum să-L urmăm și noi.

Mă rog

Spune sau cântă textul de memorat! Mulţumește-I lui Isus că ne cunoaște și că vrea să-L urmăm.

Pun în practică

Dacă este posibil, găsește un loc liniștit, sub un copac umbros, așa cum a făcut Natanael, și repetă textul de memorat! Apoi roagă-te lui Dumnezeu astăzi!

Și mulţimile Îl urmau

Stând lângă lacul liniștit, Isus privea cum apa lovea ușor ţărmul pietros. A răsuflat prelung. În sfârșit, un moment de odihnă în liniște!

Petrecuse multe zile învăţând și vindecând mulţimi de oameni. Oriunde mergea, Isus părea mereu să fie urmat de oameni. Se bucura că voiau să-I asculte cuvintele și să-L urmeze. Dar era și recunoscător pentru momentele liniștite în care putea fi singur cu Dumnezeu.

În orașele și satele din apropiere, vestea s-a răspândit repede. Isus este lângă lac! Repede! Spuneţi-le și altora! Nu a trecut mult și ţărmul liniștit s-a umplut de taţi, de mame, de copii și de bunici care voiau să fie aproape de Isus. Curând, „Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 5:1).

Atunci Isus a avut o idee. Aproape de ţărm erau două bărci, așa că S-a urcat într-una dintre ele. A cui era barca? Să aflăm citind prima parte din Luca 5:3! Petru a împins barca de la ţărm. Isus „a șezut jos și învăţa pe noroade din corabie” (Luca 5:3). El Își făcea întotdeauna timp să fie cu aceia care Îl urmau. Își va face mereu timp și pentru tine.

Mă rog

Mulţumește-I lui Isus că dorește ca toţi oamenii să fie urmașii Lui!

Pun în practică

Câte persoane poţi număra în mulţime? Unde ţi-ar fi plăcut să fii?

Știai că...?

» Floarea-soarelui, când este plantă tânără, este un bun „urmaș”. Capul ei galben se mișcă urmând soarele de dimineaţa până seara, în fiecare zi. Este asemănătoare cu mulţimile care Îl urmau pe Isus când era pe pământ.

Pescarii

Simon Petru stătea într-o margine a bărcii în timp ce Isus predica. A oftat și și-a lăsat capul în jos. Tocmai pescuise toată noaptea și nu prinsese nimic. Nici măcar un singur pește. În cele din urmă Isus a terminat de vorbit. S-a întors spre Petru și i-a spus: „Depărteaz[ă corabia] la adânc și aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire” (Luca 5:4).

Petru nu prinsese niciun pește toată noaptea. Dar a ales să-L asculte pe Isus și să urmeze instrucţiunile Lui. Plasele de pescuit au căzut pleoscăind și au dispărut în apa adâncă. Apoi Petru a început să le tragă în sus – dar ceva nu mergea. A gemut și s-a încordat. Oricât de tare trăgea, nu putea scoate plasele din apă. Erau atât de grele încât au început chiar să se rupă.

Petru a strigat la prietenii lui din barca apropiată să vină să-l ajute. Când au tras plasele împreună, pescarii nu-și puteau crede ochilor. Erau pline de pești care se zbăteau și săreau. Cât de mare a fost cantitatea de pești? Să aflăm din Luca 5:7!

Uau! Ce mulţi! Isus voia ca Petru să vadă că Dumnezeu poate împlini nevoile lui. Petru putea avea încredere că Isus va avea grijă de el în fiecare clipă, în fiecare zi.

Petru privea grămezile enorme de pești. Isus realizase această minune pentru el. Da, putea avea încredere în Isus. Uimit și copleșit, Petru a căzut la picioarele lui Isus, știind că Isus nu era doar un om obișnuit. Atunci Isus i-a spus: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni” (Luca 5:10).

După ce a tras barca la ţărm, Petru a lăsat-o acolo și L-a urmat pe Isus.

Mă rog

Roagă-L pe Isus să te ajute să-I auzi glasul și să faci ce îţi cere!

Pun în practică

Învaţă-ţi familia un cântec de la Școala de Sabat!

Pentru tine, drag părinte

„Hristos ne invită spunând: «Urmează-Mă». Dar nu suntem niciodată forţaţi să mergem pe urmele Lui. Dacă mergem pe urmele Lui, acesta este rezultatul unei alegeri deliberate. Când vedem viaţa și caracterul lui Hristos, se trezește în noi o dorinţă puternică de a fi asemenea Lui în caracter”(Ellen. G. White, Sfaturi privind administrarea creștină a vieţii, p. 138).

Vino la Școala de Sabat!

Larissa și Rosette râdeau în timp ce alergau și se jucau. Cele două fete din Burundi, Africa, erau vecine și cele mai bune prietene. Cei mai buni prieteni nu vor ca o zi distractivă să se termine. Dar, curând, glasul mamei a chemat-o pe Larissa în casă. Era timpul pentru închinarea în familie.

Larissa, în vârstă de 8 ani, s-a uitat la Rosette, de 7 ani, și a zâmbit. „Hai și tu! E timpul pentru închinare!” Rosette a urmat-o pe Larissa în casă. Familia a cântat un cântec despre Isus, apoi mama a citit o povestire din Biblie și toţi s-au rugat.

„Mi-a plăcut închinarea din familia Larissei”, povestește Rosette. Ea a vrut apoi să afle mai multe despre Isus, iar Larissa și-a invitat prietena să vină cu ea la Școala de Sabat. Rosette și-a rugat părinţii să o lase să meargă. „Mă bucur foarte mult că m-au lăsat să merg”, mai spune ea. „Îmi place la Școala de Sabat. Îmi plac cântecele pe care le cântăm și povestirile din Biblie pe care le auzim.”

Rosette a continuat să meargă la Școala de Sabat împreună cu prietena ei. Într-o zi i-a invitat și pe părinţii ei să vină cu ea. La început nu au vrut să meargă, dar Rosette a continuat să-i invite. În cele din urmă, mama ei a acceptat să vină. Rosette era hotărâtă să continue să se roage și pentru tatăl ei, ca să vină și el.

Isus Se bucură când îi invităm pe alţii să vină și să-L urmeze. Larissa mărturisește că a fost ușor să-și invite cea mai bună prietenă să se împrietenească cu Isus. Ea speră ca și alţi copii să-și invite prietenii la Școala de Sabat. „Mai întâi, rugaţi-vă pentru ei”, spune ea. „Apoi invitaţi-i! Dacă spun da, este minunat. Dacă spun nu, puteţi continua să vă rugaţi pentru ei și să-i invitaţi. Într-o zi se vor bucura că i-aţi invitat.”