Isus creștea

Casă, dulce acasă!

Micuţul Isus S-a trezit, S-a întins și a căscat. A zâmbit auzind ploaia de afară. Nu conta dacă soarele strălucea sau dacă nori negri tunau și fulgerau. Isus avea întotdeauna adâncă în inimă bucuria lui Dumnezeu.

A început să fredoneze un imn de laudă în timp ce Se dădea jos din pat. Apoi cu bucurie Și-a făcut patul și, îngenunchind și plecându-Și capul, Isus a vorbit cu Dumnezeu, Tatăl Său ceresc și Ajutorul Său.

Lui Isus Îi plăcea să ajute pe toată lumea. A alergat să o ajute pe mama la pregătirea micului-dejun și la treburi. Apoi l-a urmat cu bucurie pe tatăl Său pământean, să-l ajute la lucru. Isus avea multe de învăţat, fiindcă Iosif era ……… Să aflăm din Matei 13:55 ce era!

Cioc, cioc, cioc! Isus bătea cuie, fixând un picior de lemn la un scaun. Măsura întotdeauna cu grijă și făcea tot ce putea mai bine. Când era timpul să strângă lucrurile, Isus Își așeza uneltele cu grijă la locul lor. Mergând pe drumul spre casă, poate observa miei care săreau jucăuși pe câmp. Poate privea furnicuţe grăbite traversând poteca. Natura Îl învăţa foarte multe despre iubirea și puterea lui Dumnezeu.

Acasă, Maria Îl ţinea aproape de ea. Îi spunea istorisiri și alte lucruri frumoase din Scripturi. Lui Isus îi plăcea să înveţe despre Dumnezeu.

În fiecare zi, în timp ce lucra, mânca și Se juca, Isus creștea. Se făcea tot mai mare. Dar creștea și în alt fel. „Și Isus creștea în înţelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor” (Luca 2:52).

Mă rog

Mulţumește-I lui Isus pentru exemplul pe care ni-l dă!

Pun în practică

Ce poţi face astăzi ca să fii un bun ajutor, asemenea lui Isus? Cere sugestii de la părinţi sau de la cine are grijă de tine!

Isus iubea întotdeauna

Viaţa nu a fost întotdeauna ușoară pentru Isus. Maria și Iosif nu aveau mulţi bani. Locuiau într-o casă simplă și mică. În fiecare zi trebuiau să muncească din greu ca să își cumpere mâncare și haine.

Poate că Isus căra pe umerii Lui micuţi vase grele cu apă, mătura podeaua și ștergea masa. Nicio treabă nu era prea plictisitoare sau prea grea pentru Isus. El îi ajuta pe alţii cu bucurie. „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Marcu 10:45).

Chiar dacă Isus arăta mereu bunătate, nu toţi erau buni cu El. Uneori copiii din Nazaret făceau obrăznicii sau răutăţi. Când Îl vedeau pe Isus ascultător și corect, râdeau de El și Îi puneau porecle urâte. Îi deranja că Isus făcea întotdeauna ce trebuia.

Alteori adulţii din Nazaret șopteau minciuni despre Isus. Îl arătau cu degetul și dădeau din cap. Dar Isus îi iubea și pe acești oameni. De ce venise Isus să trăiască aici, pe pământ? Să citim din Luca 19:10!

Isus nu a încetat niciodată să le arate tuturor dragostea mare a lui Dumnezeu și căile Lui desăvârșite, adică perfecte. Când alţii erau neprietenoși, Isus arăta bunătate. Când oamenii minţeau, Isus spunea adevărul. Când oamenii făceau lucruri greșite, Isus făcea ce era corect. Și astfel, „Isus creștea în înţelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor” (Luca 2:52).

Mă rog

Mulţumește-I lui Isus că ne înţelege problemele și durerea, pentru că și El le-a trăit!

Pun în practică

Lui Isus I-a plăcut să-i slujească pe alţii. Fii astăzi un mic „chelner” pentru familia ta! Leagă-ţi un prosop de bucătărie în jurul taliei, ca un șorţ! Poţi să inventezi un nume pentru „restaurantul” vostru de acasă și chiar să îl decoraţi. Distrează-te, preluând „comenzi” de la familia ta și aducându-le tuturor cu grijă mâncarea!

O călătorie cu familia

Isus a crescut și a ajuns adolescent – avea acum 12 ani. La această vârstă putea face ceva special împreună cu familia Lui. „Părinţii Lui se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paștelor” (Luca 2:41). Iar anul acela putea merge și Isus. Ce bucurie!

Au pornit la drum spre Ierusalim. Isus și familia Lui nu erau singurii – părea că tot Nazaretul plecase. Toţi se îndreptau spre sărbătoarea specială din marele oraș Ierusalim.

Călătoria avea să dureze câteva zile, dar nimeni nu părea deranjat. Toţi mergeau, vorbeau, râdeau și cântau împreună. Câmpurile erau pline de flori viu colorate și de păsări care cântau frumos. Isus era încântat să fie în natură.

Pe drum poate că Iosif Îi spunea lui Isus istoria poporului lui Dumnezeu și planul Lui pentru noi. Poate că Îi povestea despre marile minuni pe care Dumnezeu le făcuse chiar acolo, în ţara lor, cu mult timp în urmă.

Ce ne spune Dumnezeu în Biblie că ar trebui să ne amintim? Să aflăm din 1 Cronici 16:12!

Maria și Iosif își doreau ca Isus să afle despre bunătatea lui Dumnezeu și să nu o uite. Dacă ne amintim minunile și binecuvântările Lui, vom crește în credinţă și în înţelepciune, așa cum a crescut Isus.

Mă rog

Staţi în cerc și faceţi o rugăciune în lanţ: fiecare să spună câte un lucru pentru care Îi este recunoscător lui Dumnezeu. Luaţi-o apoi de la capăt și mulţumiţi-I pentru cine este El și pentru ce face pentru voi!

Pun în practică

Ieși la plimbare împreună cu familia! Găsiţi cât mai multe lucruri „speciale” pe care le-a creat Dumnezeu! Priviţi cu atenţie modelele de flori, de plante și de copaci!

Știai că...?

Pielea, părul și unghiile noastre cresc permanent – chiar și atunci când suntem foarte bătrâni.

La templu

Maria, Iosif și Isus au zărit în cele din urmă Ierusalimul. Era minunat. Erau foarte fericiţi să vină și să I se închine lui Dumnezeu.

Cu mult timp în urmă, regele David scrisese o cântare pentru călătorii care veneau să I se închine lui Dumnezeu. Ca un cor măreţ, mulţimea de călători, împreună cu Isus, cânta cu bucurie:

„Mă bucur când mi se zice: «Haidem la Casa Domnului!» Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime! Ierusalime, tu ești zidit ca o cetate făcută dintr-o bucată!” (Psalmii 122:1-3).

Sărbătoarea Paștelui începuse. Pentru Isus era o ocazie deosebită. Pentru prima dată vedea templul și pentru prima dată îi vedea pe preoţi aducând jertfa pentru păcat înaintea lui Dumnezeu. Isus privea cu mare atenţie. În timp ce observa tot ce se întâmpla în templu, Și-a dat seama că totul vorbea despre El. El avea să fie jertfa, Cel care „ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29).

Isus i-a găsit pe învăţători și pe farisei în sinagogă și S-a așezat liniștit la picioarele lor. Le asculta cuvintele și apoi a început să pună întrebări. Punea întrebări inteligente și dificile despre Salvatorul care urma să vină.

Învăţătorii și fariseii se uitau la El nedumeriţi. Cine era acest băiat? Nu era unul dintre elevii lor. De unde învăţase atât de multe din Scripturi? Părea foarte înţelept.

Ce bine ar fi fost dacă acești învăţători și farisei ar fi știut că la picioarele lor stătea chiar Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul promis! Ce bine ar fi fost să aibă inimi deschise ca să înveţe de la Isus!

Mă rog

Mulţumește-I lui Isus pentru că este atât de înţelept!

Provocare misionară

Ajută-ţi familia într-un proiect de curăţenie pentru altcineva! Puteţi strânge gunoaie, curăţa ceva la biserică sau ajuta persoane din apropiere. Nu uita să le arăţi sau să le spui celorlalţi că Dumnezeu are grijă de ei!

Credința pe buze de părinte

Povestește-i copilului un moment în care ai avut ceva de învăţat de la el despre cum este Dumnezeu!

După multe zile de sărbătoare, oamenii și-au făcut bagajele. S-au urcat pe măgăruși și și-au luat rămas-bun de la frumosul oraș Ierusalim. Era timpul să plece acasă. Isus ce a făcut? Să aflăm din Luca 2:43!

Maria și Iosif merseseră pe drum o zi întreagă spre casă când și-au dat seama că Cineva special lipsea. S-au uitat în stânga. S-au uitat în dreapta. Unde era Isus?

Cu siguranţă nu putea fi departe, s-au gândit ei. Probabil aducea apă pentru măgăruș sau Se juca cu ceilalţi copii. Erau mulţi prieteni și rude cu ei pe drumul spre casă. Da, și-au spus ei, Isus trebuie să fie cu ei.

Dar după un timp, Maria și Iosif și-au dat seama că Isus nu era cu ei. Repede i-au întrebat pe prieteni și pe rude dacă L-au văzut. Dar oamenii doar clătinau din cap.

După ce au căutat și au tot căutat, au înţeles că Isus nu era acolo. Inima le bătea puternic. Fuseseră atât de ocupaţi cu drumul și cu discuţiile cu prietenii îndreptându-se spre Nazaret, încât nu își dăduseră seama că Isus nu era cu ei.

Trebuiau să-L găsească – repede. Întorcându-se la Ierusalim, Maria și Iosif au alergat cât au putut de repede. Se rugau cu disperare ca Dumnezeu să-L păzească pe Băiatul lor.

Era Isus în siguranţă? Da! Dumnezeu era cu El. Isus fusese în templu, „șezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări” (Luca 2:46).

Mă rog

Mulţumește-I lui Dumnezeu că ne ajută întotdeauna când ne rătăcim sau când pierdem ceva preţios!

Pun în practică

Ascunde o jucărie sau o carte preferată! Inventează două indicii care să-l ajute pe un prieten sau pe un membru al familiei să o găsească! Mulţumește-I lui Dumnezeu că El știe întotdeauna unde sunt lucrurile și oamenii și că are grijă să fim în siguranţă!

Isus este găsit

Trei zile întregi au căutat Maria și Iosif. Ce mult timp! În cele din urmă, când au intrat în templu, s-au oprit când au auzit o voce cunoscută. Uite! Era Isus!

Maria și-a șters lacrimile și a alergat la Isus. „Fiule”, a spus ea, „pentru ce Te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare” (Luca 2:48). Ce le-a răspuns Isus? Să aflăm din Luca 2:49!

Isus fusese tot timpul cu Tatăl Său ceresc. El creștea „în înţelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor” (Luca 2:52).

Împreună, Isus, Maria și Iosif s-au întors acasă, la Nazaret. Pe drum, Maria s-a gândit mult la tot ce se întâmplase. Era foarte recunoscătoare că Dumnezeu o învăţa cum să aibă grijă de acest Băiat atât de special.

Mă rog

Roagă-L pe Dumnezeu să-ţi dea o inimă care caută, ca să poţi crește și tu asemenea Lui!

Activitate în familie

Cutia cu amintiri
Gândiţi-vă la cuvântul „a crește”. Găsiţi un obiect care să vă amintească să-L rugaţi pe Duhul lui Dumnezeu să vă ajute să creșteţi în înţelepciune, așa cum a crescut și Isus.

Pentru tine, drag părinte

„Dacă suntem ai lui Hristos, cele mai plăcute gânduri ale noastre vor fi despre El. Ne va plăcea să vorbim despre El și, pe măsură ce vom vorbi unii cu alţii despre dragostea Lui, inima noastră se va înmuia de influenţe divine. Privind frumuseţea caracterului Său vom fi «schimbaţi în același chip al Lui, din slavă în slavă» (2 Corinteni 3:18)” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 83).

Băiatul care a crescut o biserică

Joe era un băiat de 10 ani din insulele Solomon. El nu știa nimic despre Isus, dar avea un prieten adventist de ziua a șaptea. Într-o zi, acest prieten l-a invitat la Exploratori și la biserică. Joe a mers și i-a plăcut foarte mult, apoi a continuat să participe la programe. La un moment dat Joe a hotărât să-L lase pe Isus să locuiască în inima lui pentru totdeauna.

Joe a crescut – a început să devină tot mai asemănător cu Isus. A început să le vorbească prietenilor lui de la școală despre Exploratori și despre Biblie. Prietenii lui au vrut să afle mai multe, așa că Joe i-a invitat acasă la el ca să le spună și alte istorisiri din Biblie.

Prietenilor lui Joe le-au plăcut atât de mult povestirile încât au început să-și invite și ei prietenii să vină și să asculte. Curând câte 30-40 de copii veneau în fiecare seară acasă la Joe. Toţi voiau să afle mai multe despre Isus.

Puţin câte puţin, prietenii lui Joe au început să vină și la biserică în fiecare Sabat. Apoi s-a întâmplat ceva care l-a făcut pe Joe foarte, foarte fericit. Mama lui, verișorul lui și trei prieteni au hotărât să se boteze. Uau!

Timpul a trecut, iar Joe a împlinit 13 ani. În fiecare Sabat, sufrageria lui era plină cu aproximativ 70 de persoane. Cu ajutorul Duhului Sfânt, Joe a crescut propria lui biserică pentru Isus.

Așa cum a făcut Joe, și tu poţi crește în înţelepciunea lui Dumnezeu în fiecare zi. Poţi împărtăși bunătatea și adevărul lui Dumnezeu cu alţii, ca și ei să poată crește.