Isus este găsit

Lângă foc Flăcările focului pâlpâiau galben și portocaliu. Lemnele trosneau, iar fumul se ridica spre cerul înstelat. Strânși în jurul focului stăteau câţiva bărbaţi. Cine erau ei și ce făceau? Să aflăm din Luca 2:8!

Câmpiile înverzite erau casa lor. Ziua își duceau oile la iarba verde și fragedă și la pâraiele răcoroase. Noaptea stăteau sub cerul liber, veghind în continuare asupra turmelor. Niciun lup flămând nu avea să se apropie de oile lor pufoase.

Păstorii râdeau și vorbeau în timp ce priveau oile. Poate că discutau despre adierea răcoroasă, despre familiile lor de acasă și despre mieii cei noi. Poate că arătau spre câmpul din depărtare, plin cu iarbă mare și proaspătă. Da, acela ar fi fost un loc bun unde să ducă oile a doua zi.

Dar, după o vreme, bărbaţii au început să discute subiectul lor preferat – Salvatorul care urma să vină. Când avea să vină? Cum avea să arate? Ce avea să facă? O, cât de mult își doreau să vină cât mai curând!

Plecându-și capetele, păstorii s-au rugat pentru Împăratul care avea „o stăpânire veșnică” și o împărăţie care „nu va fi nimicită niciodată” (Daniel 7:14).

Mă rog

Mulţumește-I lui Dumnezeu că a pus dragostea Lui în inima noastră, ca să dorim să-L căutăm!

Pun în practică

Construiţi un foc de tabără imaginar folosind lucruri din casă! Așezaţi-vă în jurul lui și vorbiţi despre ce vă bucură cel mai mult la a doua venire a lui Isus!

Un anunţ surpriză

Păstorii priveau cerul înstelat, în timp ce oile lor dormeau pe iarba moale. Totul era liniștit. Totul era calm. Dintr-odată un înger strălucitor a apărut înaintea lor. Lumina îngerului era atât de puternică încât cerul s-a luminat în jurul lor. Păstorii au sărit în picioare de surpriză. Ochii li s-au mărit, iar genunchii au început să le tremure. Le era frică.

„Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul” (Luca 2:10). Păstorii erau șocaţi. Un înger voia să le aducă tocmai lor o veste bună pentru întreaga lume – lor, câţiva păstori.

Ce a spus îngerul? Să citim în Luca 2:11! Mântuitorul promis venise. Împăratul despre care tocmai vorbiseră era acolo. Și-L imaginau cu mușchi mari și puternici, cu o coroană pe cap și cu un palat regal. Da! Abia așteptau să facă plecăciuni înaintea Conducătorului lor, Cel despre care credeau că îi va salva de soldaţii romani cei răi.

Îngerul a spus: „Iată semnul după care-L veţi cunoaște: veţi găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle” (Luca 2:12).

Păi asta e puţin ciudat pentru un împărat sau un rege, nu-i așa? Dar păstorii s-au uitat la îngerul frumos și au dat din cap. Ce lucru special era că Dumnezeu le trimisese un înger-mesager! Cu inimi cercetătoare, au crezut cuvintele îngerului.

Mă rog

Mulţumește-I lui Isus că dragostea Lui este pentru noi toţi!

Pun în practică

Folosind lumini, lămpi sau lanterne, faceţi o cameră foarte, foarte luminoasă! Imaginaţi-vă cum s-or fi simţit păstorii când i-au văzut pe îngeri! Cu o voce puternică, anunţaţi vestea plină de bucurie pentru toţi oamenii: „Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2:11).

Slavă lui Dumnezeu!

Păstorii au început să tremure când l-au auzit pe înger. Împăratul promis se născuse. Apoi, dintr-odată, cerul s-a luminat mai puternic decât soarele. Mii de îngeri au umplut cerul cu o lumină orbitoare. Cu cele mai puternice și mai vesele glasuri, îngerii cântau: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui” (Luca 2:14).

Era cel mai frumos cântec pe care îl auziseră vreodată păstorii. Când acesta s-a sfârșit, îngerii au dispărut. Lumina s-a stins, iar întunericul s-a întors.

Păstorii abia mai puteau respira de emoţie. Sărind în picioare, au alergat spre Betleem. În cele din urmă, gâfâind, s-au oprit în faţa unui grajd umil. Ssst! Acolo, împreună cu Maria și cu Iosif, era micuţul prunc Isus, dormind liniștit în iesle. Plecându-se, păstorii I s-au închinat lui Isus. Își găsiseră Împăratul și Salvatorul!

Apoi au pornit din nou la drum pe străzile Betleemului. Oprindu-se ici și colo, au povestit ce li se întâmplase. Îngeri! Un grajd! Un Împăratbebeluș! Ce povestire emoţionantă aveau de spus! „Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii” (Luca 2:18).

Cineva nu se mai putea gândi acum la altceva decât la ceea ce povestiseră păstorii. Cine era? Să aflăm din Luca 2:19!

Mă rog

Roagă-L pe Dumnezeu să-ţi umple inima cu mulţumire și laudă pentru marea Lui dragoste, că L-a trimis pe Isus în lumea noastră ca bebeluș!

Pun în practică

Compune un cântec folosind cuvintele îngerilor din Luca 2:14! Cineva din familie poate găsi o înregistrare a unui cor care cântă oratoriul Mesia, de Händel. Ascultaţi împreună partea în care se cântă acest text!

Provocare misionară

Desenează un înger și roagă-ţi mama sau tatăl să scrie lângă desen cuvintele din Luca 2:14! Oferă desenul cuiva și spune-i povestirea despre îngerii care au venit la păstori!

Ana și Simeon

Maria și Iosif Îl ţineau aproape pe micuţul Isus în timp ce mergeau pe străzile pietruite ale Ierusalimului. Era o zi foarte specială. Aveau să-L ducă pe Isus la templu. Era timpul să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru pruncul Isus primit în dar.

Părinţii fericiţi zâmbeau când L-au dat pe Isus preotului, ca să rostească o rugăciune de mulţumire. Preotul L-a ţinut pe micuţul Isus în braţe, dar nu știa că Îl ţine în braţe pe Împăratul cerului. A rostit o rugăciune înaintea altarului și apoi L-a dat înapoi mamei Lui.

Dar altcineva a înţeles cine era Isus. Un bătrân din templu, pe nume Simeon, era foarte apropiat de Dumnezeu. Când L-a văzut pe pruncul Isus în braţele Mariei, a știut imediat că acest copil era Împăratul și Mântuitorul promis. L-a luat pe Isus în braţe și a rostit o rugăciune specială de mulţumire. Ce a spus Simeon? Să citim în Luca 2:30!

Și bătrâna Ana, cu pielea zbârcită și părul cărunt, era în templu în acea zi. Anei îi plăcea să-L caute pe Dumnezeu cu toată inima ei. Se ruga „zi și noapte” și „nu se depărta de templu” (Luca 2:37).

Când Simeon Îl ţinea în braţe pe pruncul Isus, faţa Anei s-a luminat de bucuria Domnului. Știa că acest copil era special. Nu-și putea opri cuvintele de laudă, mulţumindu-I lui Dumnezeu că Isus, Salvatorul promis, venise.

Mă întreb

» De unde au știut Simeon și Ana că Isus era Salvatorul promis?
» Ai văzut vreodată binecuvântarea unui bebeluș? Ai fost și tu binecuvântat când erai mic? Dacă da, întreabă-ţi familia cum a fost.

Mă rog

Roagă-L pe Duhul Sfânt să-ţi umple inima, ca să-L poţi cunoaște pe Isus!

Pun în practică

Jucaţi-vă de-a v-aţi ascunselea! Când îţi vine rândul să cauţi, alege să fii Ana sau Simeon!

Știai că...?

Părinţii de astăzi Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru bebelușii lor printr-o ceremonie de binecuvântare specială. Ei își aduc copilul la biserică în semn de mulţumire. Apoi rostesc o rugăciune specială, cerându-I Duhului Sfânt să-i ajute să-și înveţe copilul să-L iubească și să-L urmeze pe Dumnezeu.

Privitorii la stele

Departe, foarte departe de Betleem trăiau niște bărbaţi foarte înţelepţi. Ei știau multe despre stele – aceleași stele pe care le poţi vedea și tu în fiecare noapte pe cer. De unde erau acești bărbaţi? Să aflăm din Matei 2:1!

Acești magi își petreceau zilele căutând adevărul și citind. Pe măsură ce citeau Scripturile Vechiului Testament, au descoperit că Salvatorul, sau Mântuitorul, urma să vină curând. Ce veste minunată!

Apoi, într-o noapte (chiar în noaptea în care s-a născut pruncul Isus) au privit stelele strălucitoare de pe cer și au observat ceva diferit. Era o lumină neobișnuită pe cer. Apoi lumina s-a transformat într-o stea frumoasă care se mișca. Ce interesant!

Și-au amintit cuvintele Scripturii: „O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel” (Numeri 24:17). Cu entuziasm, magii și-au dat seama că aceasta era „steaua Lui” (Matei 2:2), semnul special al lui Dumnezeu că Împăratul și Mântuitorul lor venise, așa cum promisese Dumnezeu.

Fără să știe unde îi va conduce, au hotărât să urmeze steaua. Și-au pregătit cămilele, și-au făcut bagajele și și-au umplut sacii cu trei daruri foarte preţioase pentru Împăratul lor. Indiferent cât de lungă sau cât de grea avea să fie călătoria, aveau să-L caute. Ei știau că era adevărată promisiunea lui Dumnezeu: „Mă veţi căuta, și Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (Ieremia 29:13).

Mă rog

Mulţumește-I lui Dumnezeu că Biblia ne arată calea spre El!

Pun în practică

Staţi împreună sub cerul liber noaptea și încercaţi să găsiţi diferite stele! Puteţi folosi o aplicaţie pentru a învăţa despre stelele pe care le vedeţi.

Știai că...?

O constelaţie este un grup de stele care formează o imagine pe cer – ceva care seamănă cu jocul de unit puncte. Poţi vedea vreo constelaţie pe cer noaptea?

Magii care cântau

Magii au călătorit prin deșert, peste dealuri și prin ţinuturi îndepărtate. În fiecare noapte au urmat steaua. Îl căutau pe Împăratul promis.

În cele din urmă, după un drum foarte lung, magii au văzut în faţă Ierusalimul. Au observat că steaua s-a oprit chiar deasupra templului. Trebuiau să fie aproape.

Plini de emoţie, au intrat pe porţile cetăţii. Au început să-i întrebe pe oameni unde Îl pot găsi pe Împăratul nou-născut. Oamenii păreau nedumeriţi – nu știau.

Au mers la palatul regelui Irod. Poate știa el. Dar, nu, nici Irod nu știa. De fapt, întrebarea lor l-a făcut foarte gelos. El era regele – nu voia să mai fie altul.

Plecând din Ierusalim, magii nu știau încotro să meargă. Dar apoi au văzut din nou steaua specială mișcându-se. De data aceasta i-a condus chiar la o casă smerită din Betleem. Ce au văzut și ce au făcut mai departe? Să aflăm din Matei 2:11!

Magii au căzut în genunchi și I s-au închinat lui Isus. Și-au deschis cufărul cu daruri și au scos trei cadouri. I-au oferit aur strălucitor, tămâie preţioasă și un ulei cu miros dulce numit smirnă. Aceste daruri valorau mult. Erau cadouri speciale pentru un împărat.

Magii erau foarte fericiţi. Cuvântul lui Dumnezeu era adevărat: „Mă veţi căuta, și Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (Ieremia 29:13).

Credința pe buze de părinte

Împărtășește-i copilului tău cum Îl cauţi pe Isus în fiecare zi și în ce feluri Îl „găsești”!

Mă rog

Oferă-I astăzi lui Isus un dar prin laudă! Gândește-te la trei lucruri pentru care să-I mulţumești!

Activitate în familie

Cutia cu amintiri
Gândiţi-vă la oamenii care L-au căutat pe Isus în povestirea din această săptămână! Găsiţi ceva pentru cutia cu amintiri care să vă trimită cu gândul la Isus!

Pentru tine, drag părinte

„Cereţi cu credinţă, așteptaţi cu credinţă, primiţi cu credinţă, bucuraţi-vă în nădejde, pentru că oricine caută găsește! Fiţi conștiincioși în această privinţă! Căutaţi-L pe Dumnezeu cu toată inima!” (Ellen G. White, Our High Calling, p. 131).

Bobbie, câinele-minune

Frank a așezat ultimul geamantan în spatele mașinii. Soţia lui, Elizabeth, a urcat pe scaunul din faţă. Dând din coadă, câinele lor, Bobbie, a sărit în spate. Era timpul să plece.

Frank și Elizabeth hotărâseră să facă o călătorie foarte lungă prin Statele Unite, ca să-și viziteze familia. Se întâmpla cu mult timp în urmă, în anul 1923. Era un drum enorm, prin munţi, pe câmpi și printr-un deșert torid.

În cele din urmă, după multe zile de drum, Frank și Elizabeth au ajuns la celălalt capăt al ţării. Când s-au oprit să se odihnească, Bobbie a sărit din mașină și a început să miroasă și să cerceteze împrejurimile.

Deodată, trei câini au alergat spre Bobbie și l-au atacat. Sărmanul Bobbie a fugit în pădurea din apropiere. Înapoi la mașină, Frank și Elizabeth au așteptat ca Bobbie să se întoarcă. „Bobbie, e timpul să plecăm”, a strigat Frank. Dar Bobbie nu a venit. Au așteptat mult timp. În cele din urmă, au trebuit să plece. Sperau că Bobbie își va folosi simţul mirosului ca să-i găsească acasă la rudele lor, nu foarte departe.

Au trecut multe zile. Acum era timpul ca Frank și Elizabeth să se întoarcă acasă. Cu inimi triste, au pornit la drum fără câinele lor, Bobbie.

În pădure, Bobbie încerca să-și găsească din nou stăpânii. Zile, săptămâni și luni la rând, Bobbie a călătorit singur spre casă. A traversat câmpuri înalte cu iarbă înţepătoare, un deșert prăfuit și chiar a trecut prin zăpadă. A înotat prin râuri adânci. Își iubea familia. Avea să continue să-i caute. Bobbie nu a renunţat.

În cele din urmă, după șase luni lungi, Bobbie s-a întors acasă, străbătând din nou întreaga ţară. De îndată ce și-a văzut familia, a alergat spre ei și i-a lins pe faţă. Îi găsise.

Isus vrea ca și noi să-L iubim și să-L căutăm. El promite: „Mă veţi căuta, și Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (Ieremia 29:13). Nu trebuie să mergem până la celălalt capăt al ţării ca să-L căutăm pe Isus. El este chiar aici. Dar ne putem apropia mai mult de El punându-L pe primul loc în viaţa noastră. Pentru aceasta, putem vorbi cu El în fiecare zi, putem citi Biblia și putem lua decizii bune care să ne apropie de El.