Darul Isus sosește

E timpul să plecăm!

Tu, tu, tu – trâmbiţele au sunat puternic. Anunţul s-a auzit în orașe și în sate, de departe și de aproape. Cezar Augustus poruncise ca fiecare să meargă în cetatea de unde se trăgea familia lui. Toţi trebuiau să plece chiar atunci. El voia să numere toţi oamenii. Și nu spunea: „Vă rog, dacă nu vă supăraţi.” Nu, era o poruncă. Un ordin. Dacă nu ascultau, oamenii erau pedepsiţi. Așadar, ce au făcut toţi? Să aflăm din Luca 2:3!

Mame și taţi, fraţi și surori, bunici și mătuși își făceau bagajele în grabă. Fie că cetatea lor era aproape sau departe, trebuiau să meargă acolo – și trebuiau să plece imediat.

Nu existau mașini, motociclete, trenuri sau avioane. Oamenii mergeau pe jos pe drumuri lungi și prăfuite sau călăreau un măgăruș ori un cal.

Înainte să plece, multe familii au înălţat rugăciuni smerite. Știau că Dumnezeu promite că ne „va păzi la plecare și la venire” (Psalmii 121:8). Își doreau ca Dumnezeu să fie cu ei și să-i păzească în călătoria lor lungă.

Mă rog

Roagă-L pe Dumnezeu să aibă grijă ca familia ta să fie sănătoasă și în siguranţă astăzi!

Provocare misionară

Caută o modalitate de a ajuta pe cineva din familia ta care îi ajută pe alţii, cum ar fi un frate sau o soră mai mare, un părinte ori un unchi sau o mătușă.

Credința pe buze de părinte

Împărtășește un moment în care Dumnezeu te-a păzit într-o călătorie scurtă sau lungă.

Dumnezeu este cu noi

Iosif s-a uitat la Maria și a zâmbit. Burtica ei era mare și rotundă. Maria era însărcinată cu preţiosul prunc Isus. Avea să se nască foarte curând. Din această cauză drumul nu avea să fie ușor. Dar trebuiau să meargă la Betleem. Li se poruncise să meargă în cetatea lor pentru a fi număraţi, așa că trebuiau să plece. După ce și-au făcut bagajele, Iosif a ajutat-o cu grijă pe Maria să urce pe măgăruș. Clip-clop, au pornit la drum.

Unde mergeau? Să aflăm din Luca 2:4! Maria și Iosif au călătorit multe zile prin căldură și praf, dar și pe drumuri aglomerate.

Maria zâmbea și își ţinea cu blândeţe mâinile pe burtică, în timp ce se legăna pe spatele măgărușului. Nu trebuiau să se teamă în această călătorie lungă. Dumnezeu era cu ei. Îngerii Lui îi păzeau. Curând aveau să poată spune: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Cel mai mare dar oferit vreodată lumii avea să fie curând ţinut în siguranţă în braţele lor.

Mă rog

Mulţumește-I lui Dumnezeu pentru ocrotirea Sa!

Pun în practică

Dă o tură cu măgărușul! Urcă-te pe spatele mamei sau al tatălui tău și roagă-i să meargă în patru labe repede prin cameră! Vorbiţi despre cât de zgâlţâită și incomodă ar fi o astfel de călătorie pentru mult timp!

Știai că...?

Unul dintre cei mai buni călători din lume pe distanţe lungi este chira arctică. Este o pasăre care zboară de la capătul de sus al lumii până la capătul de jos și înapoi, în fiecare an. Ca să călătorească mai repede, poate chiar să doarmă și să mănânce în timp ce zboară. Ce animal uimitor a creat Dumnezeu!

Niciun loc

Iosif a zâmbit și a arătat spre cetatea din faţă. În sfârșit, după o călătorie foarte lungă și obositoare, Maria și Iosif puteau vedea Betleemul. Care era celălalt nume al Betleemului? Să aflăm din Luca 2:4!

Când au intrat pe porţile cetăţii, au văzut oameni peste tot. Mulţi veniseră să fie număraţi, la fel ca ei. Iosif, Maria și măgărușul lor s-au strecurat printre mulţimile de vizitatori. Au mers pe străduţele înguste în sus și în jos, căutând un loc unde să doarmă.

Iosif s-a oprit la un han. Cioc, cioc, cioc! Când ușa s-a deschis scârţâind, Iosif a cerut o cameră pentru noapte. Stăpânul hanului a dat din cap și a închis ușa. Nu mai era loc pentru ei în han (vezi Luca 2:7). Iosif a încercat și la casa de alături, dar nici acolo nu mai era niciun pat liber.

Cu umerii obosiţi și aplecaţi, Iosif și Maria au mers din casă în casă, căutând un loc unde să doarmă. Dar nicăieri nu se găsea nicio cameră liberă. O, nu! Ce aveau să facă?

Dacă oamenii și-ar fi dat seama că bebelușul din pântecele Mariei era cel mai mare dar al lui Dumnezeu pentru lume, dacă ar fi înţeles cât de special era acel copilaș încă nenăscut, poate că s-ar fi făcut loc pentru Maria, Iosif și Regele-prunc.

Mă rog

Dacă vrei, oprește-te un moment și roagă-L pe Isus să locuiască astăzi în inima ta!

Pun în practică

Provocarea farfuriei: Vezi cât de multă mâncare poţi pune pe o farfurie! Când ne umplem viaţa cu prea multe „lucruri” (chiar dacă sunt lucruri bune), putem rămâne fără loc pentru Isus.

Se naște Isus

Vacile mugeau. Oile behăiau. Maria și Iosif au privit în jur la grajdul mic și umil.. Acest loc în care dormeau animalele avea să fie camera lor pentru noapte. În tot Betleemul era singurul loc pe care îl putuseră găsi.

Iosif a legat măgărușul lor obosit. Apoi a ajutat-o pe Maria să se așeze pe fânul înţepător. Fusese un drum lung și zgâlţâit. Era timpul să se odihnească și să doarmă.

În acea noapte, în acel loc, printre acele animale, s-a întâmplat ceva minunat. S-a născut pruncul Isus. „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Dumnezeu L-a dăruit pe Isus lumii. Acesta era cel mai mare și mai preţios dar oferit vreodată.

Iosif și Maria L-au ţinut aproape de ei. Știau că micuţul lor era Cineva foarte special. El era „Emanuel”, care în traducere înseamnă: „Dumnezeu este cu noi” (Matei 1:23).

Maria și Iosif s-au uitat la faţa Lui frumoasă și au zâmbit. Acest bebeluș special avea nevoie de un nume. Îngerul le spusese: „Și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei 1:21).

Isus. Da, numele Lui avea să fie Isus. 

Mă rog

Mulţumește-I lui Dumnezeu că ni L-a dat pe Isus, cel mai mare dar oferit vreodată!

Pun în practică

Ce sunete de bun-venit crezi că au făcut animalele? Arătând spre fiecare animal din imagine, spune împreună cu familia „salutul” lor!

Îngeri uimiţi

Maria L-a înfășat cu grijă pe pruncul Isus în scutece, ca să nu-I fie frig. Apoi L-a așezat să doarmă. Care a fost patul pruncului Isus? Să aflăm din Luca 2:7!

Un împărat dormind într-un astfel de pat? De obicei, regii și împăraţii dorm în palate regale luxoase, în paturi mari și moi, ca mătasea. Dar nu și acest Împărat smerit.

Mii și mii de îngeri nevăzuţi priveau în jos la pruncul Isus culcat în iesle. Erau șocaţi. Ei Îl cunoșteau pe Isus ca Împărat al universului. În cer Isus avea un tron strălucitor, iar îngerii Îi cântau cântece de laudă zi și noapte. Iar acum schimbase toate acestea cu un grajd, cu o iesle și cu animale gălăgioase.

Biblia spune: „S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob” (Filipeni 2:7). Uau! Ce Dumnezeu și Mântuitor smerit este Isus!

Îngerii știau că Împăratul lor merita tot ce era mai bun. Dar Isus a renunţat la tot pentru a salva lumea noastră. El a coborât aici ca să-Și dea viaţa – cel mai mare dar oferit vreodată lumii.

Mă rog

Îţi mulţumesc, Doamne Isuse, că ești Dumnezeul meu, cel mai mare dar oferit vreodată!

Pun în practică

Cântaţi cât mai multe colinde!

Cea mai mare comoară

O vază mică și colorată zăcea uitată într-un pod întunecat al unei case din Franţa. Ani la rând zăcuse neobservată, într-o cutie veche și prăfuită de pantofi. Nimănui din familie nu-i păsa de ea. De fapt, fusese complet uitată.

Vaza fusese primită cadou cu mult timp în urmă. Dar nimănui nu-i plăcuse, așa că fusese pusă într-o cutie de pantofi și depozitată în pod.

Într-o zi, în timp ce câţiva membri ai familiei făceau curăţenie în pod, cineva a găsit vaza.
— Hm, a spus tata, poate ar trebui să vedem cât valorează această vază.
— Da, hai să aflăm! a răspuns mama.

Cu cutia de pantofi sub braţ, au urcat în mașină și au mers să întrebe un expert. Acesta a deschis cu grijă cutia și a rămas fără cuvinte. Era o vază foarte rară și foarte preţioasă. În cele din urmă, a fost vândută cu 19 milioane de dolari. Aceasta este o sumă foarte, foarte mare de bani.

Cu mulţi ani în urmă, într-un grajd vechi și prăfuit, printre animale gălăgioase, se afla o altă comoară. Această comoară valora mai mult decât întregul univers. Această comoară era Isus. În timp ce stătea acolo în iesle, oamenii treceau pe lângă El fără să le pese. Nimeni nu a observat că cea mai mare și mai valoroasă comoară din toate timpurile era chiar acolo, aproape.

Tu îţi dorești comoara care este Isus? El este al tău dacă Îl inviţi în inima ta. Îţi va da dragoste, iertare, bucurie și un loc în cer cu El pentru totdeauna. Aceasta, da, comoară care merită preţuită!

Mă rog

Roagă-L pe Isus să te ajute să-L preţuiești mai mult decât orice altceva!

Activitate în familie

Cutia cu amintiri
Gândiţi-vă la comoara Isus! Găsiţi ceva care să vă amintească de marele Său dar și puneţi-l în cutia cu amintiri ca semn de aducere-aminte!

Pentru tine, drag părinte

„Domnul Hristos oferit în dar dezvăluie cum este inima Tatălui. (…) Întreaga vistierie a cerului este deschisă pentru aceia pe care [Dumnezeu] caută să-i salveze. Adunând bogăţiile universului, (…) El le dă pe toate pe mâna lui Hristos și spune: Toate acestea sunt pentru om. Folosește aceste daruri pentru a-l convinge că nu există o iubire mai mare decât a Mea, nici pe pământ, nici în cer! Cea mai mare fericire a omului va fi să mă iubească pe Mine” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 57).

Pruncul Isus oferit în dar

Cât de bine cunoști istoria pruncului Isus din studiul acestei săptămâni? O știi suficient de bine ca să creezi împreună cu familia o mică scenetă? Personaje Recuzită
• narator
• un măgăruș (o mătură)
• Maria
• pruncul Isus (o păpușă)
• Iosif
• animale (jucării)
• hangiu
• o iesle (o cutie sau un scaun)

Text pentru narator

Tu, tu, tu! – trâmbiţele au sunat puternic. Anunţul s-a auzit în orașe și în sate, de departe și de aproape. Cezar Augustus poruncea ca fiecare persoană să meargă în cetatea familiei sale pentru a fi numărată și trecută într‑un registru – recensământ se cheamă.

Iosif și Maria și-au făcut bagajele. Iosif a ajutat-o cu grijă pe Maria să urce pe măgăruș. Au mers mult și departe, foarte departe. Peste dealuri și pe drumuri prăfuite. Ce călătorie lungă! În sfârșit, Iosif a arătat cu bucurie o cetate în faţă. Uite! Este Betleemul! Iosif conducea nerăbdător măgărușul spre cetate, având grijă de pasagerii lui valoroși.

Iosif, Maria și măgărușul lor au mers pe străduţele înguste ale Betleemului, căutând un loc unde să doarmă. Iosif s-a oprit la un han. Cioc, cioc, cioc! Când ușa s-a deschis scârţâind, Iosif a cerut o cameră pentru noapte. Stăpânul hanului a dat din cap și a închis ușa. „Nu mai era loc pentru ei în han” (vezi Luca 2:7). Iosif a încercat și la casa de alături, dar nici acolo nu mai era niciun pat liber.

Singurul loc pe care l-au găsit a fost un grajd. Au pregătit un pat în fân și au adormit repede.

În acea noapte, în acel loc, printre acele animale, s-a întâmplat ceva minunat. Da! S-a născut pruncul Isus!
Iosif a găsit o iesle care să-I fie pat lui Isus. Maria L-a înfășat pe micuţul Împărat în scutece. Cu grijă, L-a așezat în iesle.
Isus ne-a iubit atât de mult, încât a venit să ne salveze. Acolo, în grajd, se afla cel mai mare și mai preţios dar oferit vreodată lumii.