Marea promisiune

La momentul potrivit

Regele David s-a gândit la cuvintele cântării și a zâmbit. „Eu nădăjduiesc în Domnul (…) și aștept făgăduinţa Lui” (Psalmii 130:5). Da, a hotărât regele, asta voi face. Voi aștepta. El știa că Dumnezeu Își respectă întotdeauna promisiunile.

Așteptarea nu este ușoară. Să aștepţi ziua ta de naștere, întâlnirea cu un prieten sau chiar o gustare delicioasă poate fi greu. Dar această așteptare era și mai grea. Cel așteptat era Isus. Dumnezeu promisese că Îl va trimite pe singurul Său Fiu în cea mai mare misiune de salvare din toate timpurile. Isus avea să vină și să ne salveze din păcat.

Regele David aflase despre promisiunea lui Dumnezeu de la tatăl lui, Isai. Isai aflase despre ea de la tatăl lui, Obed. Iar Obed aflase despre făgăduinţă de la părinţii lui, Rut și Boaz. Acum regele David avea să le-o spună copiilor săi și oamenilor din regatul lui. Împreună aveau să aștepte.

Poporul lui Dumnezeu a așteptat . . . și a așteptat . . . și a așteptat mult de tot. Dumnezeu a trimis alţi regi și conducători ca să le amintească oamenilor să rămână răbdători. Salvatorul lor avea să vină – când timpul avea să fie cel potrivit.

Cum i-ar fi putut încuraja cuvintele cântării din Psalmul 130:7,8? Au trecut foarte mulţi ani. Poporul lui Dumnezeu a așteptat foarte mult timp. În sfârșit, așteptarea s-a terminat. Momentul potrivit sosise.

Mă rog

Mulţumește-I lui Isus pentru că S-a ţinut de promisiunea de a ne salva.

Provocare misionară

Roagă-te în fiecare zi ca Isus să te ajute să fii un prieten bun pentru alţii! Discută cu familia ta despre comportamentul și modul de a vorbi al unui prieten bun!

Credința pe buze de părinte

Împărtășește un moment în care a trebuit să aștepți o binecuvântare specială de la Dumnezeu!

Ajutorul

Așteptarea se terminase. Dumnezeu era gata să-L trimită pe Fiul Său ca să salveze lumea. Dar mai întâi avea nevoie de un ajutor – de cineva care să le spună tuturor că Fiul lui Dumnezeu urma să vină.

Acest ajutor avea nevoie de părinţi care să-l înveţe căile lui Dumnezeu. Ce părinţi a ales Dumnezeu? Să aflăm din Luca 1:5,6!

Într-o zi, un înger a apărut în faţa lui Zaharia în timp ce slujea în templu. „Nu te teme, Zahario”, i-a spus îngerul cu bunătate, „fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îţi va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan (…) și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale” (Luca 1:13-15). Îngerul a spus că Ioan îi va pregăti pe oameni să-L întâlnească pe Domnul.

Lui Zaharia nu-i venea să creadă. El și soţia lui erau mult prea bătrâni ca să mai aibă copii. „Din ce voi cunoaște lucrul acesta?” a întrebat el cu îndoială. „Fiindcă eu sunt bătrân, și nevastă-mea este înaintată în vârstă” (Luca 1:18).

Îngerul i-a spus lui Zaharia că Elisabeta chiar avea să nască acest copil promis. Dar, pentru că s-a îndoit, Zaharia nu va putea să vorbească până când se va naște bebelușul Ioan.

Zaharia a ieșit din templu. Și-a deschis gura ca să le vorbească oamenilor, dar nu a ieșit niciun sunet. În liniște, el s-a îndreptat spre casă împreună cu soţia lui. S-a gândit mult la cuvintele îngerului.

Curând Elisabeta a rămas însărcinată. Într-o zi copilul ei avea să devină ajutorul special al lui Dumnezeu. El avea să-i ajute pe oameni să fie pregătiţi pentru Isus.

Mă rog

Mulţumește-I lui Dumnezeu pentru promisiunea și planul Său de a ne salva!

Pun în practică

Ieși în natură și stai în liniște, ca Zaharia! Privește și ascultă micile minuni ale lui Dumnezeu!

Mama Fiului lui Dumnezeu

Maria a tresărit. În faţa ei stătea un înger frumos și strălucitor. „Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!” (Luca 1:28).

Inima Mariei bătea repede. De ce vorbea cu ea acest mesager special al lui Dumnezeu? Era doar o tânără obișnuită din Nazaret.

Îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus . (…) Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:30-35).

Mariei nu-i venea să creadă. Dumnezeu o alegea ca mamă a Salvatorului promis al lumii. Apoi îngerul a zâmbit și i-a mai spus ceva minunat: „Și iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrâneţe” (Luca 1:36).

Ce a spus îngerul mai departe, ca să o ajute pe Maria să creadă? Să citim în Luca 1:37!

Maria era uimită de tot ce spusese îngerul. Mai presus de toate, era uimită că avea să fie mama lui Isus. Dumnezeu făcea ceea ce promisese dintotdeauna. Planul Lui de a-i salva pe păcătoși se împlinea în sfârșit. „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” a răspuns ea cu smerenie (Luca 1:38).

Mă rog

Mulţumește-I lui Dumnezeu că la El nimic nu este imposibil.

Pun în practică

Plănuiește și promite ca astăzi să împărtășești cuiva dragostea lui Dumnezeu! Poate îi poţi lăsa pe alţii să treacă înaintea ta la rând în magazin sau, împreună cu un adult, poţi pregăti ceva de mâncare pentru o femeie însărcinată sau cu bebeluș.

Vești minunate

Maria avea vești excelente. Un înger tocmai îi spusese că o să fie mama Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Maria abia aștepta să spună cuiva. Și știa exact cui. Ea „s-a sculat (…) și a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda” (Luca 1:39). Pe cine se ducea să viziteze? Să aflăm din Luca 1:40!

Imediat ce a intrat pe ușă, Maria a salutat-o cu bucurie pe Elisabeta. În clipa în care a vorbit, Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Copilașul din pântecele Elisabetei a săltat și s-a mișcat de bucurie. Elisabeta a știut imediat că Salvatorul lumii creștea în burtică la Maria.

„Binecuvântată ești tu între femei”, a spus Elisabeta, „și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?” (Luca 1:42,43).

Cele două femei s-au îmbrăţișat și au zâmbit pline de bucurie. „Sufletul meu mărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu”, i-a spus Maria Elisabetei, „pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine” (Luca 1:46,47,49). Da! Planul lui Dumnezeu se împlinea – Isus era pe drum. Nu te bucuri? Căci „El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei 1:21).

Mă rog

Mulţumește-I lui Dumnezeu pentru marele Său plan de a ne salva!

Pun în practică

Spune cuiva vestea minunată din textul de memorat! Poţi să-i spui faţă în faţă, la telefon, printr-un apel video sau într-o scrisoare/desen!

Bebelușul Ioan

Bebelușii sunt minuni de la Dumnezeu. Și bebelușul Mariei și cel al Elisabetei erau minuni – minuni foarte speciale. Mai ales bebelușul Mariei. El era Fiul lui Dumnezeu, Creatorul universului și Mântuitorul lumii. Uau! Ce minune!

După o frumoasă și lungă vizită la Elisabeta, Maria s-a întors acasă, în Nazaret. Curând, Elisabeta a născut băieţelul ei minunat. Prietenii și familia se bucurau foarte mult. Ei voiau să-l cheme Zaharia, ca pe tatăl lui.

„Nu, îl va chema Ioan”, a spus Elisabeta (Luca 1:60). Prietenii nu au fost de acord. „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta” (Luca 1:61). Atunci l-au întrebat pe Zaharia ce nume vrea să-i pună băiatului său.

Ce a făcut Zaharia? Să aflăm din Luca 1:63! Zaharia a putut să vorbească din nou. După luni întregi de tăcere, glasul lui Zaharia s-a dezlegat „și vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu” (Luca 1:64).

Privind la fiul său preţios, Zaharia a spus: „Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui și să dai poporului Său cunoștinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui” (Luca 1:76,77).

Ce misiune importantă avea să aibă Ioan!

Mă rog

Mulţumește-I lui Isus că este Mântuitorul, sau Salvatorul lumii!

Pun în practică

Împreună cu un adult, realizaţi și decoraţi un banner colorat cu mesajul: „A venit Isus!”

Un mesaj pentru Iosif

Iosif se tot sucea în pat. Era foarte tulburat. Urma să se căsătorească cu Maria. Dar era nedumerit. Se gândea la ce îi spusese Maria: că un înger vorbise cu ea și că era însărcinată cu Salvatorul promis, Fiul lui Dumnezeu. Oare să o creadă? Ce trebuia să facă?

În cele din urmă, Iosif a căzut într-un somn agitat. În timp ce dormea, Dumnezeu a trimis un înger ca să-l încurajeze. „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt”, i-a spus îngerul (Matei 1:20). „Ea va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei 1:21).

Ce spunea Maria era adevărat. Dumnezeu voia ca Maria și Iosif să fie părinţii Mântuitorului promis al lumii. Ce a făcut Iosif? Să citim în Matei 1:24!

Iosif a ales să aibă încredere în planul lui Dumnezeu. Știa că El va fi cu ei. Dumnezeu urma să fie ajutorul lor în timp ce aveau să crească acest copil special, Isus. Într-o zi, El avea să salveze lumea din păcat și din moarte.

Îţi mulţumesc, Isuse, că ești Dumnezeul meu, Salvatorul meu promis!

Activitate în familie

Cutie cu amintiri
Cântaţi sau spuneţi textul de memorat și gândiţi-vă la marele plan al lui Dumnezeu de a vă salva! Așezaţi un obiect în cutia cu amintiri care să vă aducă aminte de acest lucru!

Pentru tine, drag părinte

„Hristos a luat asupra Sa natura umană, o natură mai prejos decât natura Sa cerească. Nimic nu arată mai clar minunata condescendenţă divină decât acest fapt. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu (Ioan 3:16)” (Ellen G. White, Solii alese, vol. 1, p. 246).

Foc! Ajutor!

Poc! Un zgomot ciudat a trezit-o pe micuţa Amy târziu în noapte. Ridicându-și capul, a simţit un miros neobișnuit. A hotărât să vadă ce se întâmplă.

Aruncând o privire pe ușă, Amy a văzut că televizorul arăta ca o minge mare de foc. Televizorul era într-un dulap de lemn din sufragerie. Deasupra dulapului cu televizorul era o vază mare cu flori.

Ochii lui Amy s-au mărit de frică atunci când a văzut flăcările fierbinţi și portocalii urcând spre tavan. Focul se răspândea repede spre bucătărie și garaj. „Foc!” a strigat Amy. „Ajutor! Ajutor!”

Dar focul era atât de mare, încât nimeni nu îndrăznea să iasă din camera lui. Tatăl, mama și fratele lui Amy au fugit repede la o fereastră din spatele casei și au sărit afară. Dar Amy nu a fugit. Repede, doar pentru o clipă, a căzut în genunchi.

„Doamne, Te rog, salvează-ne”, s-a rugat ea. În acel moment, vaza mare cu flori așezată deasupra televizorului a început să se clatine. Apoi… poc! Amy a privit cum vaza plină cu apă a căzut direct peste foc. Flăcările s-au potolit pe loc. Nu au mai urcat spre tavan. Nu s-au mai răspândit spre bucătărie și garaj. Focul s-a micșorat până când a dispărut complet. Dumnezeu auzise și răspunsese la rugăciunea lui Amy.

Păcatul este foarte asemănător cu acel foc mare. A început în grădina Edenului, când Adam și Eva nu L-au ascultat pe Dumnezeu. De atunci păcatul s-a răspândit ca un foc. A adus durere, tristeţe și chiar moarte. Este o problemă pe care nu o putem rezolva singuri.

De aceea Dumnezeu a făcut un plan să-L trimită pe Isus ca să distrugă pentru totdeauna păcatul și moartea. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică” (Ioan 3:16).