O cât de frumos se aude-n apus Cum curge izvorul ‘n-al lunii surâs, Iar frunzele pomilor se grăbesc Să ’nalţe o rugă spre Tatăl ceresc!
Şi păsări şi-au strâns sub aripi puii lor Şi-n pace înalţă o şoaptă de dor Acelui ce viaţa le-a ocrotit, Părintelui lor, Dumnezeu preamărit!
Din inimi curate de exploratori Se ‘nalţă un cântec ce trece de nori Şi mână în mână toţi ne unim Să spunem în rugă: "Isus te iubim!"