Când ziua cea mare e atât de-aproape, Cum poţi să dormi, moştenitor ceresc? Scoală curând, armătura ţi-o pune, Şi ieşi să-ntâmpini cortegiul regesc!
Fiu al luminii, de ce să mai pregeţi? Cât te îmbie divinul Isus! Deci scoală grabnic, căci Mirele vine Înconjurat de îngerii de sus!
Vezi cum suspină o lume pierdută, Geme de teama de ce va urma… I-auzi, se-aude al cerului vuiet, Grăbeşte, vino, şi nu ezita!
Fugi de dorinţele lumii deşarte, Ca fumu-n aer se pierd, ca un vânt, Rupe cătuşa ce vrerea-ţi desparte, Biruie fiara cea de pe pământ.
Păstrează-ţi ochiul numai pentru Domnul, Aşteaptă gloria Celui Preamărit. Vezi cum străluce lumina pe dealuri, Încă puţin şi vei fi mântuit!