Cum strigă-un cerb setos de apă rece, Aşa de Dumnezeu, setos strig eu: O, lasă-Ţi haru-asupră-mi să se plece, Din apa vieţii dă-mi să beau mereu!
Îndurător mă ţii pe-a' Tale braţe, Când îmi dau seama, cânt şi prind curaj: Numai spre Tine glasu-mi să se-nalţe, Ştiu că mă-ncerci, dar ştiu că nu mă laşi.
Cum poţi, atunci, o, inimă plăpândă, Să te mai temi, şi-ades' să plângi de dor?... Tresaltă deci, fii veselă şi cântă, Căci ai în cer un Tată iubitor!